Când guvernanța nu mai este teorie

(din volumul “Director la Stat”)

Ce am învățat din interiorul sistemului

Nu scriu aceste rânduri din postura unui observator exterior.Le scriu din experiența directă de director general într-o întreprindere publică, într-o perioadă în care guvernanța corporativă nu era un concept abstract, ci un exercițiu zilnic de echilibru între lege, presiuni și realitate administrativă.

Am condus RATBV într-o perioadă de tranziție dificilă, cu schimbări de statut, presiuni politice și așteptări publice. Am lucrat cu Consilii de Administrație diferite, în formule diferite, și pot spune un lucru fără echivoc: diferența dintre un Consiliu de Administrație independent și unul capturat se simte imediat.

Ce înseamnă un Consiliu de Administrație funcțional:

– pune întrebări incomode;

– cere explicații, nu aprobă reflex;

– separă clar decizia politică de responsabilitatea managerială;

– protejează instituția, nu interesele conjuncturale.

Un astfel de Consiliu de Administrație nu este „comod” pentru director. Dar este esențial pentru sănătatea organizației.

Ce se întâmplă când Consiliu de Administrație este o extensie a acționarului

Am văzut și cealaltă față a guvernanței: Consilii de Administrație populate cu persoane aflate în relație directă de subordonare față de acționar.

În astfel de situații:

– deciziile sunt anticipate înainte de ședință;

– rolul Consiliului de Administrație devine formal;

– directorul nu mai raportează strategic, ci administrativ;

– responsabilitatea se diluează.

Consiliul nu mai este un filtru. Devine o conductă.

Provizoratul permanent – cel mai eficient mecanism de control

Din experiența mea, cel mai periculos instrument nu este numirea politică directă, ci provizoratul.

Provizoratul:

– nu provoacă reacții publice;

– nu cere justificări serioase;

– poate fi prelungit tacit;

– creează dependență și obediență.

Un președinte „provizoriu” de CA, aflat simultan în structura acționarului, este cea mai sigură formă de control fără asumare.

Legal, totul pare în regulă. Funcțional, guvernanța este anulată.

De ce vorbesc despre mecanisme, nu despre persoane

Am învățat, ca director, că personalizarea excesivă a problemelor este o capcană. Sistemele defecte produc aceleași rezultate, indiferent de nume.

Când:

– aceeași persoană revine repetat în CA;

– sub forme juridice diferite;

– după constatări oficiale;

– prin rotații „provizorii”,

Nu mai vorbim despre o întâmplare.Vorbim despre un mecanism care funcționează exact așa cum a fost gândit.

De ce contează cine conduce Consiliul de Administrație

Pentru public, Consiliul de Administrație este invizibil. Pentru director, este determinant.

Un CA slab:

– împinge riscul exclusiv către director;

– validează decizii fără acoperire;

– dispare când apar problemele.

Un Consiliu de Administrație puternic:

– împarte responsabilitatea;

– apără instituția;

– creează stabilitate.

Din interior, diferența nu este ideologică.

Este operațională.

Concluzie de autoritate

Guvernanța corporativă nu este un moft tehnocratic. Este singura barieră reală între administrație și arbitrariu.

Când această barieră este subminată prin:

– provizorate permanente;

– confuzie de roluri;

– capturarea CA de către acționar,

directorul devine executant, nu manager.Iar instituția devine vulnerabilă.

Scriu aceste lucruri nu ca să dau lecții, ci pentru că le-am trăit.

Și pentru că știu că, fără Consilii de Administratie independente, nicio reformă nu rezistă.

Cristian Radu

Redactor șef