
Mutarea de sah-mat a lui Trump amuțește Europa!
Îmbătat de victoria păcii din Orientul Mijlociu, Trump mută centrul de greutate pe Ucraina. Dar, în termenii lui de mare lider mondial, vorbește despre Pacea SUA – Rusia iar nu de Pacea Rusia – Ucraina. Nu știm dacă această mutare scoate din joc Ucraina dar sigur a scos din joc Europa. Mai mult decât atât Summitul de Pace nu este găzduit de Londra, Paris, Berlin și nici măcar Bruxelles, ci de Budapesta unde stăpân este Viktor Orban.
Acest lucru surprinde foarte bine schimbarea de paradigmă pe care o aduce viitorul „Summit al Păcii” mediat de Trump. Nu e doar o mutare diplomatică, ci o reașezare a centrelor de influență în Europa.
Poziția rezervată a lui Trump față de totalitatea liderilor din Vest (Macron, Scholz, Sunak, Ursula von der Leyen, etc.) reflectă un eșec strategic al acestora în gestionarea conflictului ucrainean. Trump transmite prin stilul său tranzacțional și direct că Europa de Vest a pierdut credibilitatea de mediator și că Washingtonul își reia controlul direct asupra negocierilor. De aici rezultă imaginea unei Europe „mute”, sau „amuțite” la Budapesta și care asistă fără putere la o regie dictată din afară.
Alegerea Budapestei și nu a unei capitale vestice, nu este întâmplătoare cunoscut fiind prietenia dintre Trump și Orban dar și cea dintre Orban și Putin.
Astfel, Orban deși izolat la nivelul Uniunii Europene, devine prin această mișcare, un vector de imagine și concretețe între Est și Vest, dar și faptul că, , spre surprinderea și regretul nostru, reprezintă o „fractură geopolitică” între Europa occidentală – mai ideologică, globalistă, pro-UE și Europa centrală, mai conservatoare, realistă și orientată spre suveranitate.
Acest lucru, care se previziona Europei, este azi posibil și de datorează faptului că Trump și Orban împărtășesc un limbaj comun al „interesului național înaintea ideologiei”. Dacă liderii vest-europeni condiționează pacea de idealuri democratice sau sancțiuni morale, Trump și Orban par să prefere rezultatul concret: încetarea conflictului și stabilizarea economică. Aceasta creează o punte naturală între Washingtonul lui Trump și Budapesta lui Orban, ocolind birocrația Bruxelles-ului.
În acest context previziunile sunt mai mult decât nefaste pentru Europa deoarece, în limbaj diplomatic, ar însemna o pierdere masivă de influență pentru instituțiile europene și pentru liderii vestici, iar Europa s-ar trezi spectator la propria securitate, cu inițiativa deplasată spre axa Washington–Budapesta–Moscova.
Așadar, Europa tace nu doar din prudență, ci și din pierderea autorității morale deoarce Trump a reușit, simbolic, să mute centrul de greutate al deciziei europene de la Bruxelles spre Budapesta.
În tot acest joc, România pare prinsă între loialitate și absență. Petinsa loialitate față de axa euro-atlantică i-a adus siguranță, dar nu și relevanță, deoarece continuă să joace politic după regulile unui idealism pe care Ungaria, Polonia, Slovacia și alții l-au abandonat. Budapesta îndrăznește; Bucureștiul așteaptă!
În concluzie, în contextual în care Europa de Vest tace, iar Europa Centrală vorbește prin vocea lui Orban, României nu-i rămâne decât să fie ridicată de pe scaun precum Orban l-a ridicat pe Bolojan și astfel să rămână ecoul altora decât glasul puternic al proriului ei destin.
Nicolae Paraschiv
Senior editor