„Fără5, din interior” – (1)
Întâmplarea care n-a fost întâmplare
Nu am avut niciun plan.
Nicio schiță, nicio strategie.
Într-o seară, m-am trezit pur și simplu scriind.
Nu știu de ce atunci și nu altădată.
Poate pentru că tăcerea din jur a prins curaj să mă strige.
Poate pentru că liniștea din mine, după mult timp, își găsise un spațiu să se așeze.
Am lăsat cuvintele să vină așa cum au vrut.
Nu le-am ordonat, nu le-am pus frâne, nu le-am dat formă. Le-am lăsat să fie crude, nefinisate, ca niște gânduri care abia învață să respire. Le-am privit cu un amestec de mirare și recunoaștere, ca pe niște vizitatori vechi pe care nu i-am mai văzut de ani, dar pe care i-am știut dintotdeauna.
La câteva zile după aceea, am cumpărat domeniul Fara5.
Nu pentru că aveam un plan, ci pentru că simțeam că trebuie să fie al meu.
Nu știam ce voi face cu el, dar era ca și cum aș fi luat un bilet dus spre un loc necunoscut, fără să întreb cât durează călătoria sau unde se termină.
Acum îmi dau seama că în acele zile eram deja în Fără5, fără să știu.
Trăiam exact acea pauză dintre impuls și alegere, acel spațiu suspendat în care nu se grăbește nimeni să-ți spună ce urmează.
Simțeam o tensiune liniștită, un fel de așteptare plină.
Nu era nerăbdare, ci un calm curios.
Nu era nici teamă, nici siguranță deplină – era o încredere tăcută că trebuie să fiu atent, pentru că ceva începe.
Nu m-am întrebat prea mult „de ce”.
Nu am căutat explicații.
M-am lăsat purtat, ca și cum aș fi urmat un fir invizibil. Știam doar că urmează ceva și că trebuie să fiu acolo.
Poate că și tu ai avut momente de Fără5.
Clipe în care, fără să știi de ce, te-ai oprit.
Ai simțit că nu e momentul să decizi, ci doar să respiri și să aștepți. Iar mai târziu, privind înapoi, ai înțeles că acolo, în acea pauză, s-a schimbat ceva în tine.
Fără5 este începutul. Restul îl vom scrie împreună.
Cristian Radu
