Meritocrația – între ideal și realitate în România ultimilor 35 de ani

Meritocrația în instituțiile și companiile de stat din România – între politizare și profesionalizare (3)

Meritocrația, în cazul instituțiilor și companiilor de stat, înseamnă ca funcțiile de conducere și pozițiile strategice să fie ocupate pe baza competenței, experienței profesionale, integrității și performanței dovedite. Într-un sistem meritocratic, promovarea se face prin concursuri reale, transparente, iar evaluarea se bazează pe rezultate, nu pe apartenență politică sau relații personale.

Evoluția meritocrației în instituțiile și companiile de stat – 1989-2024

Anii 1990 – confuzie și continuitate a vechilor reflexe

După 1989, instituțiile și companiile de stat au rămas principalul angajator în economie. Reformele structurale au fost lente, iar conducerea acestora s-a realizat adesea prin reconfirmarea unor cadre provenite din vechiul regim sau prin numirea unor persoane loiale noilor puteri politice. Meritocrația era un concept teoretic; numirile se făceau preponderent pe criterii politice sau de rețea personală. Multe companii de stat au devenit locuri pentru „sinecuri”, adică pentru recompensarea clientelei politice.

Anii 2000 – presiuni europene și primele semne de profesionalizare

Odată cu aderarea la UE și cu implementarea unor programe de reformă administrativă, s-a încercat introducerea unor mecanisme meritocratice în instituții și companii publice. S-au organizat uneori concursuri pentru funcțiile de management sau pentru posturi de specialitate, însă procedurile au fost adesea viciate sau formale. Politizarea a rămas norma, mai ales în companiile mari de stat din energie, transporturi, infrastructură sau servicii publice. Totuși, au apărut câteva exemple de profesionalizare (în companii care aveau parteneriate externe sau erau expuse concurenței europene).

Anii 2010 – încercări de guvernanță corporativă și rezistența sistemului

Perioada aceasta a adus inițiative legislative precum OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice. Aceasta impunea selecția managerilor pe bază de competențe și experiență, prin proceduri transparente. În teorie, aceasta ar fi trebuit să marcheze un moment de cotitură spre meritocrație.

În practică, aplicarea a fost inconsistentă. Multe proceduri au fost formalizate doar pe hârtie. Managerii selectați profesional au fost adesea schimbați la primele rotații ale puterii politice. În unele companii, acolo unde presiunea publică sau internațională a fost mai mare (ex: companii din energie sau transport care au avut proiecte cu finanțare europeană sau IFI), s-au înregistrat progrese reale.

Anii 2020 – meritocrație punctuală, dar dominată de politizare

Astăzi, instituțiile și companiile de stat continuă să fie profund politizate. Schimbările guvernamentale sunt urmate, aproape automat, de valuri de schimbări la vârf în conducerea instituțiilor și întreprinderilor publice. Chiar și acolo unde există cadre competente, acestea sunt deseori marginalizate sau supuse presiunilor politice.

Totuși, există domenii unde meritocrația începe să prindă rădăcini:

· în companiile care gestionează proiecte europene majore (unde regulile UE impun un anumit standard de competență);

· în unele autorități de reglementare care au trecut prin reforme succesive (de exemplu, ANRE, ASF, BNR – cu limitele lor)

· în companii de stat care au expunere pe piețe externe și concurență reală.

De ce e atât de greu să se impună meritocrația în statul român?

1. Captura politică a instituțiilor – Funcțiile publice și posturile din companiile de stat sunt tratate ca monedă de schimb politic.

2. Concursuri formale, nu reale – Multe proceduri de selecție sunt organizate doar pentru a valida decizii deja luate politic.

3. Cultura organizatorică permisivă față de incompetență – În multe instituții de stat, performanța nu e criteriul central de evaluare

4. Presiuni asupra profesioniștilor – Managerii competenți sunt deseori blocați de rețele de interese care le limitează acțiunea.

Există speranță pentru un stat meritocratic?

Da, dar schimbarea cere:
✅ aplicarea reală a legislației privind guvernanța corporativă;
✅ separarea politicului de administrarea companiilor și instituțiilor;
✅ o presiune publică constantă pentru transparență și profesionalism;
✅ sprijin pentru profesioniștii din sistem și protejarea lor de ingerințe politice.

Concluzie

Meritocrația în instituțiile și companiile de stat românești a făcut pași mici și nesiguri în ultimii 35 de ani. Politizarea excesivă continuă să frâneze orice progres sistemic. Doar o combinație de voință politică reală, presiune publică și mecanisme legale funcționale poate transforma statul român într-un spațiu al competenței și performanței.

Cristian Radu