
De la capitalismul de junglă al anilor ’90 la profesionalizarea impusă de multinaționale și sectorul IT&C, mediul privat din România a devenit principala zonă de aplicare a meritocrației reale. Dar este aceasta regula sau doar o oază de bună practică într-un peisaj încă fragmentat?
Într-un moment în care statul român promite reforme în jurul ideii de performanță și eliminare a sinecurilor, merită să ne întrebăm: cine aplică deja meritocrația și ce putem învăța din acele ecosisteme?
Răspunsul, fără prea multă ezitare, vine din zona companiilor private – mai ales cele conectate la lanțuri globale de valoare, cu guvernanță modernă și presiune reală din partea pieței.
🔸 1990 – 2000
Capitalismul românesc incipient a fost dominat de oportunism și rețele personale. Valorile reale erau în plan secundar.
🔸 2000 – 2010
Intrarea capitalului străin a adus primele structuri formale de HR, sisteme de promovare pe bază de performanță și politici de egalitate în carieră.
🔸 2010 – 2020
Consolidarea industriilor IT, automotive și a segmentului de BPO/SSC a impus standarde riguroase în selecție, evaluare și leadership intern.
🔸 2020 – 2024
În multe multinaționale, meritocrația devine normă. În companiile antreprenoriale românești – imaginea e încă mixtă.
Promovează lideri interni pe baza contribuției directe la proiecte și rezultate măsurabile. Politica de carieră e conectată la inovație, nu la senioritate.
Peste 70% din middle managementul local e format din angajați crescuți în companie. Programele de training sunt direct legate de promovare, nu de prezență formală.
Prin programul „Future25”, identifică tineri cu potențial și îi pregătește pentru roluri executive, în baza unui proces de selecție riguros, evaluări multidimensionale și performanță demonstrată.
Promovează preponderent din interior, pe baza performanței comerciale și leadershipului dovedit în echipe. Sistemul de KPI-uri este integrat în cultura organizațională.
Nu totul e perfect. Meritocrația e reală în industrii mature și companii mari, dar nu e generalizată.
Meritocrația e un capital organizațional. Ea nu este doar o formulă de justiție internă, ci un activ economic care influențează performanța, retenția, reputația și sustenabilitatea pe termen lung.
Atunci când oamenii buni văd că valoarea le este recunoscută, rămân. Inovează. Trag după ei echipe.
Când văd că meritul e ignorat, pleacă. Și odată cu ei, pleacă și viitorul.
Mediul privat românesc este, în cea mai mare parte, spațiul unde meritocrația funcționează. Dar nu este un privilegiu permanent. În lipsa întreținerii constante, chiar și meritul se poate uza.
Meritocrația este un sistem viu – dacă nu o hrănești cu reguli, transparență și curaj, moare. Și lasă locul celor care „se descurcă”.
| Indicator | Valoare estimată (2023–2024) | Sursă |
|---|---|---|
| % companii cu evaluări de performanță clare | 72% (companii >250 angajați) | Eurofound |
| % angajați promovați din interior în multinaționale | 58% | Mercer România |
| % manageri români în funcții regionale SEE | 32% | Business Review |
| % companii care oferă training formal pentru leadership | 61% | PwC HR Survey 2023 |
📌 Aceste cifre arată că meritocrația este nu doar un principiu aspirațional, ci și o strategie competitivă de business în companiile care doresc sustenabilitate reală.
Cristian Radu