Oglinda de seară

Esti cartile pe care le citesti, filmele pe care le vizionezi, muzica pe care o asculti, oamenii cu care iti petreci timpul. Alege intelept cum, cu cine si cu ce iti hranesti mintea. (Internet)

Seara nu minte.
Nici timpul.
Nici gândurile.
Nici corpul.

În liniște, se face ordine fără să ceară voie.
Se trag ușile minții încet,
și ce-ai înghesuit peste zi începe să iasă:
gânduri neterminate,
emoții înghițite pe fugă,
replici care ți-au rămas în piept
și n-au mai avut curajul să devină cuvinte.

Și vezi.
Și înțelegi.

Cât de adânc te-au atins filmele
pe care le-ai pus în viață doar „ca să te relaxezi”.
Cât de mult ți-au intrat în sânge melodiile
pe care le-ai lăsat să te cânte pe dinăuntru
până când versurile lor au început să vorbească în locul tău.

Te-ai obișnuit cu ele atât de mult,
încât n-ai mai știut că te-au schimbat.

Cât de tare te-au modelat oamenii
cu care ți-ai petrecut zilele.
Și cât de puțin ai observat.

Un adevăr simplu.
Și greu:

Devii ceea ce consumi.

Devii.
Fără să vrei. Fără să știi.

Devii cartea care te-a răscolit.
Devii umorul sau cinismul celor din jur.
Devii ritmul muzicii în care ți-ai trăit ziua.
Devii reflexul gândurilor
pe care le-ai hrănit în tăcere.
Devii lumea care te oglindește.
Și tu te oglindești în ea,
fără să știi când ai început.

Așa că, în seara asta, întreabă-te:

Nu doar ce ai făcut.
Ci cu ce te-ai hrănit. Ce ai pus în mintea ta?
Ce i-ai oferit sufletului tău?

Cine ți-a vorbit?
Pe cine ai lăsat să tacă,
deși merita să fie auzit?

Nu tot ce e popular e și valoros.
Nu tot ce e accesibil e și bun pentru tine.
Nu tot ce te face să râzi
te face și bine.

Într-o lume în care poți alege orice,
cel mai greu e să alegi bine.
Din prima.
Fără frică.

Să alegi conștient.
Asumat.
Blând.

Mintea ta nu e un depozit.
Ci este o grădină.

Și tot ce sădești azi în ea…
Te va înflori.
Sau te va ofili.
Mâine.

Cristian Radu