
Postarea nu are legătură cu politica, ci cu noi, oamenii, de ieri și de azi.
Vă rog să nu mă judecați.
Sunt fan Mercedes Benz și am achiziționat un CLS 400 (am făcut școala de șoferi cu un instructor de la anti-tero), deci am și o scuză. Ho, nu săriți, ca e luată în leasing și e second hand!
De asemenea, uneori cumpăr compulsiv haine, poșete și pantofi. Nu știu ce semnifică și nici nu m-a interesat să consult un psiholog.
V-am spus asta ca să vă pot povesti faza următoare.
Ies din casă, dichisită, cu o pereche de pantofi Dior de piele întoarsă, îndreptându-mă spre mașina de marca high class, simțindu-mă ca o mică lady cu Mercedes și Dior.
Am și trei câini, astfel ca pe poteca spre mașină am călcat într-un căcat cu pantofiorii mei prețioși.
Am izbucnit în râs, apoi am râs cu lacrimi, gândindu-mă cum un simplu excrement canin mi-a amintit cine sunt și cine trebuie să rămân…
Copilul care a trăit cei șapte ani de-acasă la țară, la bunici, unde umblam desculță și în maiou cu chiloței pe drumul prăfuit. Copilul pe care îl plimba tataie cu roaba prin sat. Mă simțeam ca o regină în roaba, mâncând pufarine cu mânuțele jegoase…
Ce Dior, ce Mercedes…
As da totul pentru a retrăi acel sentiment!
M-am șters pe talpă cu o frunză de magnolie și m-am bucurat de aceasta măruntă întâmplare! Și da, m-am urcat în Mercedes, dar mi-e tare dor de roaba lui tataie…
Amintiți-vă de cea mai frumoasă parte a vieții voastre și încercați să vă readuceți spiritul acolo unde s-a simțit cel mai liber…
Claudia Roșu
Senior editor