150 de milioane de euro pentru stocarea energiei. Lecția opririi reactoarelor de la Cernavodă nu trebuie uitată

Cristian Radu | News Connect

România pregătește o schemă de finanțare de 150 de milioane de euro pentru dezvoltarea capacităților independente de stocare a energiei electrice. Banii nu au fost încă atribuiți, iar anunțarea programului nu înseamnă că bateriile sunt deja instalate sau disponibile sistemului energetic.

Necesitatea investițiilor a devenit și mai evidentă după criza de la Cernavodă. Oprirea simultană a celor două reactoare nucleare, în contextul nivelului foarte scăzut al Dunării, a eliminat temporar din sistem aproximativ 1.400 MW de producție constantă.

România a descoperit atunci cât de repede se poate transforma un deficit de apă într-o problemă energetică națională.

Ce finanțează programul

Schema este destinată capacităților de stocare independente – instalații care pot prelua electricitatea din rețea atunci când producția este mare și prețurile sunt reduse, pentru a o restitui în perioadele cu deficit sau consum ridicat.

Documentele puse în consultare de Ministerul Energiei prevăd un ajutor de maximum 69.000 de euro pentru fiecare MWh de capacitate de stocare instalată și o limită de 15 milioane de euro pentru o întreprindere unică.

Aceste plafoane nu reprezintă sume acordate automat. Proiectele trebuie depuse, evaluate, contractate și realizate în condițiile ghidului solicitantului.

Dincolo de bugetul total, trebuie urmărite:

• capacitatea de stocare contractată, exprimată în MWh;
• puterea de încărcare și descărcare, exprimată în MW;
• durata pentru care instalațiile pot furniza energie;
• amplasarea lor în raport cu zonele congestionate ale rețelei;
• termenele de execuție și racordare;
• ponderea beneficiarilor cu capital autohton;
• costul final al fiecărui MWh instalat.

Lecția Cernavodă

În august 2026, nivelul foarte scăzut al Dunării a impus oprirea controlată a reactoarelor de la Centrala Nuclearoelectrică de la Cernavodă. Cele două unități asigură în condiții normale aproximativ 20% din producția de electricitate a României.

Oprirea a fost realizată în condiții de siguranță, dar efectul asupra sistemului energetic a fost major: aproximativ 1.400 MW de capacitate de producție constantă au devenit temporar indisponibili.

În același timp, producția hidro era afectată de secetă, iar energia solară nu putea acoperi vârful de consum din orele de seară. România a fost obligată să folosească alte surse și importurile pentru echilibrarea sistemului.

Episodul a demonstrat că securitatea energetică nu înseamnă doar existența unor capacități mari de producție. Contează și posibilitatea de a reacționa rapid atunci când una dintre aceste surse dispare.

Bateriile ajută, dar nu înlocuiesc centrala nucleară

Capacitățile de stocare pot reduce dezechilibrele produse de variațiile energiei solare și eoliene. Ele pot acumula electricitatea disponibilă în timpul zilei și o pot furniza seara, când consumul rămâne ridicat, iar producția fotovoltaică dispare.

Dar bateriile nu produc energie. Ele doar păstrează temporar energia produsă anterior.

De aceea, simpla prezentare a puterii în MW este insuficientă. Un sistem de 100 MW care poate funcționa timp de o oră oferă 100 MWh. Dacă poate funcționa patru ore, pune la dispoziție 400 MWh. Diferența este esențială atunci când evaluăm capacitatea sa de a acoperi un deficit.

Pentru a compensa integral pierderea celor aproximativ 1.400 MW de la Cernavodă timp de patru ore, ar fi necesară, teoretic, o rezervă de aproximativ 5.600 MWh, fără a include pierderile tehnologice. Este un ordin de mărime care arată limitele actuale ale stocării.

Bateriile pot câștiga timp și pot reduce presiunea în orele critice. Nu pot înlocui singure, pe perioade lungi, producția continuă a unei centrale nucleare.

Unde ar trebui amplasate proiectele

O schemă națională nu trebuie evaluată doar prin numărul proiectelor aprobate. Amplasarea capacităților poate fi la fel de importantă ca dimensiunea lor.

Bateriile sunt mai utile acolo unde există producție regenerabilă importantă, rețele congestionate sau riscul apariției unor dezechilibre regionale. Un proiect amplasat fără legătură cu necesitățile rețelei poate fi profitabil pentru investitor, dar mai puțin relevant pentru siguranța sistemului.

Ministerul Energiei, Transelectrica și operatorii de distribuție ar trebui să prezinte public zonele în care stocarea aduce cea mai mare valoare tehnică.

Dincolo de finanțare

Cei 150 de milioane de euro reprezintă un început, nu o soluție completă. România are nevoie simultan de producție nucleară sigură, centrale flexibile, capacități regenerabile, stocare, interconectări și rețele modernizate.

La finalul programului, bilanțul nu trebuie să spună doar câți bani au fost contractați. Trebuie să arate câtă energie poate fi stocată, pentru câte ore, unde sunt amplasate instalațiile și în ce situații reale au ajutat sistemul.

Oprirea reactoarelor de la Cernavodă a fost un avertisment. Schema de stocare poate fi o parte a răspunsului, dacă finanțarea se transformă în capacități funcționale înaintea următoarei situații critice.

Pentru că securitatea energetică nu se măsoară atunci când toate centralele funcționează. Se măsoară în momentul în care una dintre ele se oprește.

Surse:

• Ministerul Energiei – centralizatorul consultării pentru schema de stocare independentă
• BizBrașov – prezentarea programului de 150 de milioane de euro
• Reuters – oprirea reactoarelor de la Cernavodă în contextul secetei
• TVR Info – capacitatea indisponibilizată la Cernavodă
• Nuclearelectrica – informații și raportări oficiale

Precizare editorială: schema de finanțare și plafoanele trebuie raportate la forma definitivă a ghidului solicitantului. Capacitatea care va fi efectiv contractată și instalată nu era confirmată la momentul redactării.

Foto: IA