Legea decarbonizării: România are argumente pentru renegociere. Securitatea energetică nu poate fi sacrificată pentru respectarea formală a unui calendar

Camera Deputaților a adoptat legea care condiționează închiderea capacităților energetice pe lignit și huilă de punerea în funcțiune a unor surse capabile să le înlocuiască. Votul a declanșat avertismente privind blocarea cererilor de plată 5 și 6 din PNRR, dar discuția nu poate fi redusă la o opoziție simplă între respectarea angajamentelor europene și păstrarea centralelor pe cărbune.

România traversează o situație energetică diferită de cea avută în vedere atunci când a fost stabilit calendarul inițial al decarbonizării. Seceta severă, reducerea producției hidro, debitele foarte scăzute ale Dunării, întârzierile capacităților care trebuiau să înlocuiască grupurile pe cărbune și presiunea existentă la nivel regional constituie argumente serioase pentru o nouă negociere cu Comisia Europeană.

Problema nu este dacă România mai trebuie să facă tranziția energetică. Problema este dacă poate închide capacități funcționale înainte ca înlocuitorii lor să existe efectiv.

Închiderea, numai după apariția alternativelor

Amendamentul adoptat de Parlament prevede că unitățile de producție pe lignit și huilă pot fi retrase numai după construirea, racordarea și punerea în funcțiune comercială a unor capacități cu emisii reduse, care să poată prelua în siguranță funcțiile energetice ale celor închise.

Proiectul a trecut de Camera Deputaților cu 180 de voturi pentru, nouă împotrivă și 27 de abțineri. Forma adoptată și rezultatul votului

Din punct de vedere tehnic, principiul este greu de contestat. O capacitate energetică sigură nu ar trebui eliminată înainte ca energia pe care o produce și serviciile de sistem pe care le asigură să poată fi preluate de alte unități.

Centrala de la Mintia, de exemplu, abia a intrat în etapa probelor cu prima turbină pe gaze, de aproximativ 575 MW. Cele două turbine pe gaze, cu o putere cumulată de aproximativ 1.100 MW, ar putea deveni disponibile comercial până la sfârșitul anului, iar întreaga centrală, de aproape 1.700 MW, ar urma să funcționeze în ciclu combinat abia în 2027.

Așadar, capacitățile de înlocuire există deocamdată mai mult în calendare decât în producția efectivă a Sistemului Energetic Național.

Condițiile s-au schimbat

Calendarul retragerii cărbunelui a fost stabilit prin OUG 108/2022, într-o perioadă în care criza energetică europeană provocată de războiul din Ucraina era deja cunoscută. Nu se poate susține, prin urmare, că riscurile energetice erau complet necunoscute.

Nu putea fi însă anticipată cu precizie actuala suprapunere dintre seceta prelungită, producția hidro redusă, temperaturile ridicate, consumul crescut, întârzierile proiectelor energetice și necesitatea unor importuri importante în orele de vârf.

Hidroelectrica a încheiat deja anul 2025 cu cea mai scăzută producție hidroenergetică din istoria companiei, pe fondul secetei severe. Raportul anual Hidroelectrica

Situația nu este exclusiv românească. Europa se confruntă de mai mulți ani cu episoade extinse de secetă și cu debite sub media multianuală. Datele Copernicus arată că aproximativ 70% dintre râurile europene au înregistrat în 2025 debite sub valorile obișnuite, iar lipsa apei a exercitat presiuni directe asupra producției energetice și asupra funcționării sistemelor naționale. Datele climatice Copernicus

Această realitate contează inclusiv pentru importuri. În perioadele de caniculă și secetă, România nu poate presupune că energia necesară va fi disponibilă în orice moment în statele vecine și la prețuri suportabile.

Angajamentul european există

România a acceptat prin calendarul actualizat retragerea, până la 31 august 2026, a 710 MW de capacități operaționale pe lignit și huilă. Termenul apare în OUG 20/2026, adoptată după discuțiile purtate cu instituțiile europene. Calendarul legal al retragerilor

Modificarea unilaterală a legislației poate fi interpretată de Comisia Europeană drept o revenire asupra jalonului 114 din PNRR. Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, a avertizat că situația ar putea afecta cererile de plată 5 și 6, care însumează granturi de aproximativ cinci miliarde de euro.

Această sumă nu este însă pierdută automat prin votul Parlamentului. Ea reprezintă valoarea cererilor care ar putea fi blocate sau reevaluate până la clarificarea respectării jalonului.

Riscul financiar este real. La fel de real este însă și riscul energetic.

Renegocierea este posibilă

Regulamentul european privind Mecanismul de Redresare și Reziliență permite modificarea unui plan național atunci când anumite jaloane sau ținte nu mai pot fi realizate, total sau parțial, din cauza unor circumstanțe obiective.

Articolul 21 oferă României posibilitatea de a transmite Comisiei Europene o cerere motivată și un plan revizuit. Comisia trebuie apoi să decidă dacă argumentele justifică modificarea angajamentelor. Regulamentul UE 2021/241

Seceta, diminuarea producției hidro și presiunea energetică regională pot susține o asemenea solicitare. Ele nu sunt însă suficiente singure. România trebuie să prezinte un dosar tehnic în care să arate:

• ce grupuri pe cărbune sunt încă indispensabile;
• ce putere pot asigura în perioadele critice;
• pentru cât timp este necesară menținerea lor;
• când vor intra comercial în funcțiune capacitățile de înlocuire;
• cum va fi recuperată întârzierea în procesul de decarbonizare;
• ce măsuri vor limita suplimentar emisiile în perioada de tranziție.

Renegocierea nu trebuie cerută pentru conservarea nelimitată a cărbunelui, ci pentru evitarea unui gol de producție între închiderea vechilor grupuri și punerea în funcțiune a celor noi.

Dincolo de știre: nu calendarul produce energie

România nu poate modifica unilateral angajamentele asumate și apoi să aștepte ca instituțiile europene să accepte faptul împlinit. Dar nici Comisia Europeană nu poate ignora o schimbare obiectivă a condițiilor în care Sistemul Energetic Național trebuie să funcționeze.

Un calendar de decarbonizare nu produce energie, nu echilibrează rețeaua și nu înlocuiește o centrală.

Parlamentul a exprimat o problemă reală, dar votul său trebuie urmat de acțiunea Guvernului. Executivul are obligația să transforme argumentul politic într-un dosar tehnic și să ceară imediat o nouă negociere cu Bruxellesul.

România are nevoie și de finanțarea europeană, și de securitate energetică. A pierde cinci miliarde de euro ar fi grav. A închide capacități înainte ca înlocuitorii lor să poată produce ar fi la fel de iresponsabil.

Condițiile s-au schimbat. Calendarul trebuie reevaluat, nu abandonat.

Cristian Radu | News Connect

Articol realizat pe baza formei adoptate de Camera Deputaților, a legislației naționale privind decarbonizarea, a Regulamentului UE 2021/241 și a datelor publice privind situația hidroenergetică.