Picătura de recunoștință

(Naivități din sertar, 2007) – Fragment din volumul “Director la Stat”

Cristian Radu I News Connect

În anul 2007, am participat la evenimentul de sarbatorire a Zilei Petrolistului, lucrând în aceasta industrie, Și am scris. Un amestec de recunoștință, clarviziune și naivitate,

Nu despre conflicte.
Nu despre proceduri.
Nu despre putere.

Despre oameni.

Am participat la conferința „150 de ani de petrol în România”, organizată de Ziua Petrolistului. Sala era plină: oficiali, directori, companii mari, televiziuni, prezentări impecabile.

Dar pentru mine nu acesta a fost centrul atenției.

În sală erau mulți „FOȘTI”.

Oameni care au construit industria atunci când nu existau consultanți, strategii PowerPoint sau bugete de restructurare. Oameni care au început în cămine, în rafinării, în stații izolate, purtând pe umeri greutatea unei industrii care a ținut economia în picioare.

Un veteran de 105 ani a primit o diplomă.
Nu diploma m-a impresionat.

Ci statura morală.

Curățenia cu care îți poți purta o viață profesională astfel încât, la 105 ani, să primești o recunoaștere fără resentiment și fără revendicare.

Am înțeles atunci ceva simplu:

Dincolo de preluări, capital, veto-uri și geopolitică, există o continuitate invizibilă – munca generațiilor.

Nu sunt absolvent al Universității de Petrol și Gaze.
Nu m-a rugat nimeni să scriu asta.

Dar am lucrat câțiva ani alături de aceste generații – vechi și noi – și de la fiecare am învățat ceva. Iar fiecăruia, la rândul meu, i-am oferit ceva.

Toți împreună am adus valoare.

Astăzi, când generațiile se schimbă și mărcile se transformă, există valori care nu ar trebui înlocuite.

Una dintre ele este recunoștința.

O picătură.
Atât.

Pentru că fără recunoștință nu există memorie.
Fără memorie nu există cultură. Iar fără cultură nu există industrie.

Restul sunt doar diagrame.

Foto: IA