România și prosperitatea care nu ajunge la toți. Peste un sfert din populație, în risc de sărăcie sau excluziune socială

Cristian Radu | News Connect

România a înregistrat în 2025 o rată de 27,4% a riscului de sărăcie sau excluziune socială, a treia cea mai ridicată din Uniunea Europeană. Peste un sfert din populație se afla în această situație, potrivit Eurostat. Cifra pune în discuție capacitatea economiei și a politicilor publice de a transforma dezvoltarea în siguranță pentru gospodării.

Cele mai mari ponderi au fost raportate în Bulgaria, cu 29%, și Grecia, cu 27,5%. Media Uniunii Europene a fost de 20,9%, echivalentul a 92,7 milioane de persoane. România s-a situat astfel cu 6,5 puncte procentuale peste nivelul comunitar.

Față de valoarea de 27,9% raportată pentru 2024, indicatorul României a scăzut cu 0,5 puncte procentuale. Este o îmbunătățire, dar amploarea vulnerabilității rămâne considerabilă.

Ce măsoară, de fapt, statistica

Indicatorul reunește persoanele aflate în cel puțin una dintre trei situații: risc de sărăcie monetară, deprivare materială și socială severă sau apartenența la o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii. Prin urmare, procentul nu trebuie prezentat drept ponderea celor aflați exclusiv în sărăcie monetară.

Distincția contează. În spatele aceleiași valori statistice pot exista probleme diferite, care cer intervenții diferite. Lipsa unui venit suficient, imposibilitatea de a acoperi nevoi esențiale și accesul redus la muncă nu se rezolvă automat printr-o singură măsură.

Venitul contează împreună cu serviciile la care ai acces

Pentru o familie, siguranța economică se verifică atunci când trebuie plătite locuința, hrana, energia, transportul sau tratamentul medical. Contează ce rămâne după aceste cheltuieli și cât de ușor poate fi suportat un eveniment neprevăzut.

De aceea, evaluarea bunăstării trebuie să privească și serviciile publice. Un venit modest are o putere diferită într-o comunitate cu transport accesibil, școală apropiată și servicii medicale funcționale față de una în care fiecare nevoie presupune o deplasare costisitoare.

La fel, existența unui loc de muncă trebuie judecată împreună cu salariul, stabilitatea contractului și costurile necesare pentru a putea lucra. Pentru un părinte, accesul la creșă sau grădiniță poate decide dacă o ofertă de angajare este practic realizabilă.

Dincolo de știre

Întrebarea pentru autorități este câtă vulnerabilitate reușesc să reducă prin banii cheltuiți.

Câți oameni își pot menține locuința încălzită? Câți copii pot merge constant la școală? Câte persoane ajutate să se angajeze păstrează acel loc de muncă și după încheierea proiectului? Câte gospodării ajung să poată suporta o cheltuială neprevăzută?

Aceste rezultate ar trebui urmărite în timp. Un curs absolvit este o etapă. Un venit stabil obținut ulterior arată dacă intervenția și-a atins scopul. O cerere de ajutor soluționată contează imediat; reducerea nevoii de sprijin, atunci când este posibilă, arată progresul.

Ajutorul de urgență rămâne necesar pentru cei aflați în dificultate. În paralel, politicile publice trebuie să creeze șanse reale de ieșire din vulnerabilitate, adaptate situației fiecărei persoane.

Prosperitatea unei țări se vede și în numărul celor care pot privi luna următoare fără teama că o singură factură sau o problemă de sănătate le va dezechilibra viața.

Articol realizat pe baza datelor Eurostat privind riscul de sărăcie sau excluziune socială în 2025, publicate la 30 aprilie 2026.

Foto: IA