Când Europa fierbe, România se evaporă!

Nicolae Paraschiv – Senior editor I News Connect

Europa fierbe sub valul de proteste ale Generației Z alimentat de dificultățile economice, criza locuințelor și nemulțumirile față de sistemele educaționale. Din Franța până în Albania, Belgia, Italia, Spania și Portugalia, tinerii denunță precaritatea condițiilor de trai, subfinanțarea universităților și lipsa perspectivelor profesionale.

Deși revendicările diferă de la o țară la alta, protestele reflectă frustrările unei generații afectate de crize succesive și de stagnarea economică. Această generație a crescut fiind aruncată de la o criză la alta: criza financiară din 2008, urgența climatică, pandemiile Covid, războaiele. Prin această prismă, viitorul european este perceput ca o amenințare deoarece mobilizarea tinerilor ar putea influența viitoarele alegeri europene, pe fondul creșterii sprijinului pentru formațiunile radicale.

Tinerii nu protestează pentru ideologii. Protestează pentru facturi și pentru viitor. Ei văd acum că generația lor trăiește mai rău decât părinții lor.

Dar, în timp ce Europa fierbe, România se evaporă! România doarme! Nu în zadar poetul Andrei Mureșanu a început imnul României cu îndemnul „Deșteaptă-te române!”. Dar de la scrierea imnului și până la deșteptare, românul doarme „somnul cel de moarte”!

Europa fierbe pentru că oamenii ies în stradă să ceară socoteală. România se evaporă pentru că oamenii pleacă din țară fără să ceară socoteală nimănui, nici măcar instituțiilor abilitate. Toate acestea se datorează câtorva cauze:

• Anestezia socială. În Europa creșterea facturilor la energie este moderată în timp ce în România creșterea este mascată de plafonare și subvenții plătite din deficit. Nu doare astăzi dar mâine explodează. Este ca și cum bei vin ca să nu simți rana.
• Supapa diasporei. 5 milioane de români care ar fi trebuit să fie în Piața Victoriei sunt la Milano, Madrid, Paris și Londra. Furia se exportă! Franța și Italia fierb și cu furia românilor noștri care muncesc acolo și trimit bani în țară pentru bunici, părinți ori familii destrămate.
• Structura protestului. La noi nu mai există sindicate și ligă studențească puternică. În Franța liceenii blochează școli. La noi părinții plătesc meditații.
• Diluarea pericolului real. În Franța, statul nu mai are bani să repare școlile. În Italia, salariul mediu real e la nivelul din 1991. În Spania, Congresul a picat decretele pentru locuințe. Când statul nu mai respect dreptul de a trăi decent, oamenii nu mai cer frumos, Cer tare!
• Paradoxul obișnuinței. În România nu sunt manifestații de stradă pentru că la noi violența s-a transformat în obișnuință. Românul nu se revoltă, el se supune! O categorie socială care se revoltă o poți potoli. Dar o categorie socială care se obișnuiește să trăiască în mizerie și nu mai zice nimic — aia este pierdută.

Ni se pare perioculos că Europa de vest fierbe? Europa încă are reflexul străzii. Să nu uităm Căderea Bastiliei! Asta înseamnă că democrația ei este încă vie. În România democrația a intrat în comă profundă și trage să moară.

Ne bucurăm că nu la noi, ci la Paris ard mașini iar la noi e liniște? La Paris ard mașini pentru că oamenii încă cred că dacă strigă în stradă, cineva îi aude. La noi e liniște pentru că oamenii nu mai cred în nimic. S-a pus, de mult, capacul pe oală!

O Europă care fierbe are șansa să se răcească și să se reformeze. O Românie care nu fierbe niciodată, se evaporă treptat, încet dar sigur!

Foto: IA