În căutarea drumului

În urmă cu un an, eram într-un punct în care se află mulți tineri după bacalaureat: confuză, presată de timp, prinsă între vise și întrebări. Nu aveam un plan clar, o listă perfectă sau o „chemare” irevocabilă către o carieră. Aveam, în schimb, pasiuni puternice și o sete autentică de a mă exprima: îmi plăcea să fotografiez, să citesc poezie, să scriu, să observ lumea în tăcere și s-o transpun mai apoi în cuvinte sau imagini.

Aș fi vrut să le pot cuprinde pe toate într-o singură alegere. Dar, ca orice drum important, și acesta a început cu o întrebare simplă, dar grea: „Eu unde mă duc mai departe?”

La început, inima mea oscila între două opțiuni: Litere și Comunicare și Relații Publice, ambele în Brașov. Literele îmi păreau familiare, intime — locul în care m-aș fi simțit în siguranță, citind și scriind despre tot ce iubesc. Pe de altă parte, CRP-ul mi se deschidea ca o ușă către un spațiu mai larg, mai viu, mai dinamic, în care aș fi putut combina pasiunea pentru scris cu strategii de comunicare, creativitate și interacțiune reală cu lumea.

Am pus în balanță. M-am gândit la ce îmi place, dar și la ce aș putea construi pe termen lung. Și am decis.

Astăzi sunt studentă la Comunicare și Relații Publice, și pot spune, fără îndoială, că am făcut alegerea potrivită pentru mine. Pentru că e un domeniu care îmi permite să fiu creativă, dar și pragmatică. Să scriu, dar și să învăț cum să vorbesc cu lumea. Să creez campanii, să înțeleg publicuri, să leg idei de oameni și oameni de idei.

Am descoperit că în acest domeniu nu trebuie să renunț la partea mea artistică — din contră, pot să o transform în resursă profesională. Fotografia îmi oferă o viziune vizuală diferită, scrisul mă ajută să formulez mesaje autentice, iar lectura îmi oferă vocabularul și profunzimea de care am nevoie în comunicare.

Acum, după două sesiuni (prima fiind poate cea mai presantă, mai ales că mulți profesori ne-au speriat cu ideea că va fi „mai grea decât bacalaureatul”), pot spune că m-am adaptat, am crescut și m-am descoperit. Da, a fost greu la început, dar tocmai această presiune m-a forțat să devin mai organizată, mai atentă la mine și la ceea ce vreau.

Am reușit să leg conexiuni reale, frumoase – pe viață, sper. M-am implicat în activități extracurriculare, am participat la evenimente culturale, de networking sau voluntariat și, astfel, m-am simțit tot mai aproape de lumea profesională spre care tind.

M-am descoperit pe mine nu doar ca studentă, ci ca viitor comunicator/jurnalist. Nu regret alegerea făcută, ba dimpotrivă — am tot mai multă încredere că acest drum e al meu și sper ca, pe viitor, să profesez în acest domeniu, poate în PR cultural, publishing sau comunicare vizuală.

Pentru mine, arta — fie că e vorba de poezie, fotografie sau scris — a fost mereu un spațiu de echilibru, de înțelegere de sine. Iar facultatea nu a venit ca o ruptură de acel spațiu, ci ca o continuare firească. Am înțeles că pot face PR cultural, pot lucra în edituri, pot crea campanii vizuale sau pot dezvolta proiecte de comunicare pentru evenimente artistice.

Decizia de a alege CRP în loc de Litere nu a fost un abandon, ci o integrare. Am ales drumul care mă provoacă să cresc, dar care îmi păstrează rădăcinile.

Dacă aș putea vorbi cu mine, cea de acum un an, i-aș spune să nu se teamă că nu are un plan perfect. Că incertitudinea e normală. Că pasiunile nu sunt pierdere de timp, ci ghiduri tăcute spre cine ești cu adevărat.

Uneori, alegerea potrivită nu este despre ce ți se pare mai sigur, ci despre ‚ce îți seamănă mai mult”. Iar pentru mine, Comunicare și Relații Publice a fost locul unde am reușit să adun bucățile din mine și să le transform într-un drum real, coerent, viu.

️ Un dialog cu mine însămi

– Nu știu exact încotro să o apuc… Toată lumea pare că are un plan. Eu am doar idei, frânturi, dorințe. Mă simt vinovată că nu știu încă. Litere sau Comunicare? Poezie sau PR? Dacă aleg greșit?

-Ți-aș spune să respiri. Nimeni nu are un plan clar. Nu ești singura care rătăcește — doar că tu îți recunoști rătăcirea. Și asta te va duce mai departe. Alegerea ta nu trebuie să fie perfectă, ci sinceră.

-Dar cum să știu ce e sincer? Îmi place să scriu, să citesc, să privesc lumea printr-un obiectiv. Aș vrea să le fac pe toate… Dar dacă nu reușesc?

-Ai reușit mai mult decât credeai. Ți-ai ales cu inima. Ai mers pe un drum care îți cuprinde pasiunile și îți cere să crești. Ai ales Comunicare și Relații Publice, și nu ai pierdut nimic din ce iubeai. Ai câștigat structură, direcție, voce.

-Și cum e acolo, după un an?

-Greu, la început. Prima sesiune a fost copleșitoare — mai ales când ne-au spus că e „mai grea decât bacul”. Dar am trecut peste. Cu organizare, cu răbdare, cu încredere în proces. Apoi, lucrurile au început să prindă sens: conexiuni, activități, evenimente, proiecte în care m-am regăsit.

M-am descoperit pe mine într-un fel nou. Nu doar studentă, ci viitor profesionist — în PR, jurnalism sau comunicare culturală.

-Așa că… n-am greșit?

-Deloc. Ai ales un drum care îți seamănă. Un drum care te provoacă să fii mai mult, dar fără să-ți pierzi esența. Fotografia, poezia, scrisul – toate au rămas cu tine. Le-ai integrat în ceea ce ești acum. Le-ai dus mai departe.

-Mă bucur să aud asta. Încă mi-e teamă… dar parcă mai puțin.

-Și e normal să-ți fie. Dar știi ce ai? Curaj. Ai avut curajul să alegi fără garanții, să mergi înainte chiar și fără răspunsuri. Asta te-a adus aici. Și te va duce și mai departe.

 Poate că nu toate deciziile trebuie luate cu certitudine. Unele se iau cu sufletul. Și, uneori, e suficient.

P.S. Dacă și tu te afli în pragul unei decizii, ascultă-te cu răbdare. E ok să nu știi tot. Dar dacă știi ce iubești cu adevărat, ai deja un început mai bun decât crezi.

Adriana Tudose

Jurnalist debutant – Universitatea Transivania Brașov