Mintea și parașuta – Deschidere la timp obligatorie!

„Mintea e ca o parașută: degeaba o ai, dacă nu se deschide la timp” – Albert Einstein

Dacă se deschide prea devreme, ajungi să plutești fără direcție, pierdut în gânduri și teorii, în timp ce ceilalți aterizează cu picioarele pe pământ. Filozofii știu cum e: ei înțeleg viața în profunzime, dar uneori uită să o trăiască.

Dacă se deschide prea târziu, impactul cu realitatea e inevitabil. Asta pățește cineva care insistă să învețe din propriile greșeli, în loc să asculte sfaturile altora. Degeaba realizezi la 40 de ani că mama avea dreptate când îți spunea să înveți, sau că bancurile despre soacre nu erau doar glume nevinovate.

Și mai sunt aceia care cred că au o parașută… doar pentru a descoperi că, în loc să tragă de cordon, au tras de fermoarul rucsacului. În loc de siguranță, le-au rămas doar niște scuze și o scrisoare de regret: „Dacă știam mai devreme…”.

Există și o categoria specială: cei care au parașuta doar de decor.

E acolo, frumos împachetată, dar sigilată. Nu au verificat-o niciodată, n-au simțit vreodată nevoia să gândească critic, să pună întrebări sau să caute adevărul dincolo de prima impresie.

Trăiesc fericiți până în momentul în care viața le arată că, fără minte, căderea e liberă și fără plasă de siguranță.

Să nu uităm și de „parașutiștii de carieră” – cei care se lansează fără minte, dar mereu aterizează pe picioare. Ei nu au nevoie de parașută, au relații, pile și noroc. Doar că, la un moment dat, și norocul se termină.

Concluzia?

Dacă ai minte, folosește-o la timp, căci nimic nu doare mai tare decât să-ți dai seama, în ultima secundă, că parașuta ta e doar un simplu rucsac gol.

Cristian Radu

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/para%C5%9Futa-boituva-para%C5%9Futism-3856320/