
Grupul german Euro-Druckservice va opri la 31 decembrie 2026 activitatea tipografiei din Ghimbav. Compania invocă scăderea cererii și creșterea disproporționată a costurilor din România. Fabrica avea 84 de angajați la sfârșitul anului trecut.
Euro-Druckservice – EDS, proprietarul uneia dintre cele mai mari tipografii comerciale din România, își închide fabrica de la Ghimbav și părăsește piața locală de producție. Angajații au fost informați pe 19 august, iar activitatea unității urmează să înceteze la 31 decembrie 2026.
Decizia încheie o investiție începută în 2008, când grupul german a alocat aproximativ 20 de milioane de euro pentru construirea fabricii din județul Brașov. Unitatea era specializată în tipărirea, în tiraje mari, a cataloagelor comerciale, broșurilor, suplimentelor și materialelor publicitare.
Compania indică trei cauze principale: reducerea prelungită a cererii, creșterea costurilor cu energia și personalul, precum și scumpirea aprovizionării cu hârtie în comparație cu celelalte unități europene ale grupului.
Fabrica din Ghimbav nu era o investiție abandonată imediat după inaugurare. EDS și-a extins în timp capacitatea de producție și depozitare, inclusiv printr-o investiție suplimentară anunțată în urmă cu câțiva ani.
Punctul maxim al afacerii locale a fost atins în 2019, când compania a raportat o cifră de afaceri echivalentă cu aproximativ 47,6 milioane de euro. Ulterior, volumul activității s-a redus constant.
În ultimul exercițiu financiar raportat, EDS România a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 90,97 milioane de lei, față de 101,98 milioane de lei în anul precedent. Compania a trecut, în același timp, de la un profit net modest, de aproximativ 250.000 de lei, la o pierdere de 5,5 milioane de lei.
La sfârșitul anului 2025, unitatea avea 84 de salariați. Nu există încă informații publice complete privind calendarul disponibilizărilor, eventualele plăți compensatorii sau măsurile de sprijin pentru angajații afectați.
Aceste elemente trebuie clarificate de companie și de autoritățile locale pentru ocuparea forței de muncă.
Mesajul transmis de grup depășește situația particulară a industriei tipografice. Conducerea EDS afirmă că unele costuri de producție au crescut disproporționat în România, indicând energia, forța de muncă și hârtia.
Afirmația este importantă deoarece grupul nu își încetează activitatea în Europa. Euro-Druckservice continuă să opereze unități de producție în Germania, Cehia, Polonia și Ungaria. Este închisă fabrica din România, iar comenzile pot fi redistribuite în rețeaua europeană.
Aceasta nu înseamnă că energia sau salariile reprezintă singurele cauze ale retragerii. Industria tiparului comercial este afectată structural de digitalizare, de reducerea cataloagelor pe hârtie și de schimbarea strategiilor de promovare ale marilor comercianți.
Dar, atunci când o companie trebuie să aleagă unde își păstrează capacitățile într-o piață aflată în scădere, diferențele de cost dintre țări devin decisive.
Cu alte cuvinte, scăderea cererii explică nevoia de restructurare. Costurile locale pot explica de ce restructurarea lovește fabrica din Ghimbav.
Impactul direct înseamnă dispariția celor 84 de locuri de muncă existente la sfârșitul anului trecut. Efectele pot ajunge însă și la firmele care asigurau transportul, mentenanța, logistica, serviciile tehnice și alte activități pentru unitatea de producție.
Brașovul rămâne unul dintre cele mai importante centre industriale ale României, cu investiții în industria auto, aeronautică, prelucrarea metalelor și servicii tehnice. Închiderea unei singure fabrici nu schimbă acest profil.
Ea trebuie însă tratată ca un semnal.
O investiție industrială nu este păstrată numai prin avantajele care au atras-o în urmă cu aproape două decenii. Infrastructura, costul energiei, fiscalitatea, disponibilitatea angajaților și predictibilitatea deciziilor publice sunt reevaluate permanent de investitori.
Autoritățile locale nu pot controla cererea europeană pentru produse tipărite. Pot însă solicita o discuție directă cu proprietarul, pot urmări situația angajaților și pot încerca să afle dacă există posibilitatea preluării fabricii, a echipamentelor sau a unei părți din activitate de către un alt operator.
Închiderea EDS nu trebuie prezentată nici ca un accident fără semnificație, nici ca dovada simplistă că întreaga industrie românească se prăbușește.
Este un caz concret în care o piață aflată în transformare se întâlnește cu o economie ale cărei costuri au crescut. Compania nu invocă un singur motiv și nu spune că fabrica ar fi fost închisă exclusiv din cauza prețului energiei. Spune însă clar că nivelul costurilor din România a devenit dezavantajos în raport cu celelalte locații europene.
Întrebarea relevantă pentru Brașov nu este doar de ce pleacă EDS. Întrebarea este dacă acesta rămâne un caz izolat sau reprezintă începutul unei perioade în care și alte fabrici vor compara mai sever costurile din România cu cele din Polonia, Cehia ori Ungaria.
O investiție de 20 de milioane de euro poate fi inaugurată într-o zi. Pierderea ei se pregătește în ani, prin scăderea comenzilor, acumularea costurilor și dispariția avantajului competitiv.
Iar când porțile fabricii se închid, bilanțul nu mai cuprinde numai pierderea companiei. Cuprinde locurile de muncă, taxele locale, furnizorii și întrebarea pe care administrația trebuie să o pună înainte ca următorul investitor să ia aceeași decizie: ce mai oferă România industriei pentru ca aceasta să rămână?
Cristian Radu I News Connect
Surse: Euro-Druckservice, Profit.ro, BizBrașov, Economica.net