România dintre lege și „merge și așa”
Există un moment pe care aproape fiecare român l-a trăit măcar o dată.
Stai la coadă, respecți regula, îți vezi de treabă și, dintr-odată, apare cineva care trece în față. Fără jenă. Fără explicații. Cu aerul că i se cuvine.
Iar în jur se lasă liniștea aceea ciudată pe care o cunoaștem prea bine:
„Lasă… că n-are rost.”
Poate că exact aici începe una dintre marile probleme ale României.
Nu în marile discursuri despre corupție.
Nu doar în dosare, anchete sau scandaluri televizate.
Ci în miile de momente mici în care oamenii văd că regula poate fi încălcată fără consecințe.
Ani la rând, România a crescut între două lumi.
O lume a oamenilor care încearcă să respecte regulile, să fie corecți, să muncească, să nu deranjeze pe nimeni.
Și o altă lume, mult mai zgomotoasă, în care relațiile, influența, „combinațiile” și descurcăreala par să valoreze mai mult decât legea.
Iar când aceste două lumi coexistă prea mult timp, apare ceva periculos:
oamenii încep să își piardă încrederea.
Nu doar în instituții.
Ci în ideea de dreptate.
Pentru că omul obișnuit observă.
Observă când unii sunt controlați, iar alții protejați.
Observă când legea devine foarte dură pentru cei fără putere și foarte flexibilă pentru cei conectați.
Observă când explicațiile oficiale insultă inteligența publică.
Și atunci apare întrebarea pe care mulți nu o spun cu voce tare:
“;Dacă alții pot, eu de ce să mai respect regula?”
Aici începe degradarea unei societăți.
Nu atunci când cineva fură milioane.
Ci atunci când respectarea legii începe să pară o formă de naivitate.
Poate că acesta este unul dintre cele mai mari eșecuri colective ale României:
faptul că prea mulți oameni corecți au ajuns, uneori, să se simtă fraieri.
Și totuși, România reală nu este doar cea pe care o vedem în scandaluri.
Există enorm de mulți oameni care își fac treaba corect.
Care nu fură.
Care nu cer favoruri.
Care nu încearcă să trișeze sistemul.
Care încă mai cred în bun-simț, în muncă și în responsabilitate.
Doar că acești oameni nu sunt cei mai zgomotoși.
Nu apar zilnic pe ecrane.
Nu fac spectacol.
Nu urlă.
Ei doar țin țara asta în picioare.
Poate că schimbarea nu va veni doar din legi mai multe sau din controale mai dure.
Poate că va începe în ziua în care respectarea regulilor nu va mai fi privită ca slăbiciune.
În ziua în care funcția nu va mai însemna privilegiu.
În ziua în care oamenii vor simți că legea are aceeași măsură pentru toți.
Pentru că o societate nu devine puternică atunci când îi sperie pe cei slabi.
Devine puternică atunci când nimeni nu se simte deasupra regulilor.
Cristian Radu
Redactor șef
