
Am văzut pe rețelele sociale un montaj distribuit fără indicarea autorului. Două fotografii, două valori și o întrebare: „Unde dispare apa?”.
În stânga, o Dunăre aparent plină, asociată cotei de la Baziaș. În dreapta, o albie aproape secată, prezentată drept Cernavodă.
Probabil că aș fi lăsat imaginea să treacă, asemenea multor altor postări care circulă fără sursă, dată și explicații. Am recunoscut însă Chipul lui Decebal. Iar acesta nu se află la Baziaș.
Așa a început o mică investigație.

Imaginea din stânga a fost realizată în Golful Mraconia, între Eșelnița și Dubova, în zona Cazanelor Mici. Acolo se află Chipul lui Decebal, la aproximativ 20 de kilometri de Orșova și mult în aval de Baziaș.
Nu este o diferență lipsită de importanță.
Golful Mraconia se află în sectorul influențat de lacul de acumulare Porțile de Fier I. Dunărea este aici prinsă între versanți, într-o albie îngustă și foarte adâncă. Din acest motiv, fluviul poate părea plin chiar și atunci când debitul este foarte redus.
Montajul asociază, așadar, cota măsurată la Baziaș cu o fotografie făcută în cu totul alt loc.
În cazul fotografiei prezentate drept Cernavodă, montajul nu oferă data realizării, autorul, locul exact sau fișierul original. Imaginea poate ilustra retragerea reală a apei, dar nu poate constitui singură o măsurătoare hidrologică.
La 1 august 2026, Administrația Fluvială a Dunării de Jos indica următoarele cote:
Pe 2 august, valorile coborâseră la 544 de centimetri la Baziaș și minus 215 centimetri la Cernavodă.
Cifrele din montaj sunt, prin urmare, apropiate de cele oficiale. Dar ele nu pot fi scăzute una din cealaltă pentru a concluziona că între Baziaș și Cernavodă ar fi „dispărut” peste șapte metri de apă.
Fiecare stație hidrometrică are propriul reper, numit „zero al mirei”. Cota arată poziția suprafeței apei în raport cu acel reper local. Zero-ul de la Baziaș nu este același cu zero-ul de la Cernavodă.
O cotă de minus 209 centimetri nu înseamnă că Dunărea se află cu 2,09 metri sub nivelul mării. Înseamnă doar că nivelul apei a coborât sub reperul convențional al stației respective.
Comparația directă dintre cele două valori este lipsită de sens hidrologic. Ar fi ca și cum am compara două temperaturi măsurate cu termometre ale căror puncte zero au fost stabilite diferit.
Montajul mai amestecă două noțiuni: nivelul și debitul.
Nivelul arată înălțimea apei într-un anumit punct. Debitul arată volumul de apă care trece printr-o secțiune într-o secundă.
La 1 august, debitul Dunării la intrarea în România, în secțiunea Baziaș, era de numai 1.550 de metri cubi pe secundă, față de media multianuală a lunii iulie, de 4.700 de metri cubi pe secundă. Dunărea intra, așadar, în țară cu aproximativ o treime din debitul obișnuit.
Deficitul exista înainte ca apa să ajungă la Porțile de Fier.
Într-o albie îngustă și adâncă, influențată de acumulare, apa poate păstra un nivel vizual impresionant. Într-o albie largă, joasă și cu pante mici, o scădere verticală de câteva zeci de centimetri poate lăsa la vedere suprafețe întinse de nisip și mâl.
Două fotografii pot arăta spectaculos de diferit fără să demonstreze că între locurile respective a dispărut o cantitate uriașă de apă.
Porțile de Fier poate modifica temporar nivelurile, viteza de curgere și momentul în care apa este evacuată în aval. Barajul ridică nivelul în amonte și permite o anumită regularizare a curgerii.
Dar hidrocentrala nu consumă apa folosită pentru producerea energiei. Apa trece prin turbine și continuă spre aval.
Pentru a demonstra că o manevră la Porțile de Fier a agravat situația de la Cernavodă ar trebui comparate, pe același interval orar:
Montajul de pe Facebook nu prezintă niciuna dintre aceste date. Prin urmare, nu dovedește existența unei manevre și nici „dispariția” apei.
Demontarea unei comparații greșite nu înseamnă că situația de la Cernavodă trebuie minimalizată.
În zona Călărași–Cernavodă, Dunărea se împarte între cursul principal și sistemul Bala–Borcea. La debite foarte mici, distribuirea apei între aceste brațe devine esențială.
Un specialist al Administrației Naționale „Apele Române” a explicat că, dacă debitul Dunării ar fi suplimentat cu 100 de metri cubi pe secundă, numai aproximativ 30 ar ajunge în secțiunea Cernavodă, restul fiind preluat în principal de brațul Bala către Borcea.
Apa nu dispare. Urmează însă alte trasee, iar sectorul către Cernavodă poate primi o parte mai mică din debitul deja redus.
Avem, prin urmare, două fenomene suprapuse:
„Unde dispare apa?” este o întrebare legitimă. Într-o perioadă în care Dunărea ajunge la valori apropiate de minimele istorice, iar funcționarea centralei nucleare de la Cernavodă este pusă în pericol, autoritățile trebuie să ofere date complete și ușor de înțeles.
Ar trebui publicate, într-un format comun, debitele de la intrarea în țară, evacuările de la Porțile de Fier, evoluția nivelurilor și distribuirea apei către Bala, Borcea și Cernavodă.
Dar o întrebare legitimă nu transformă automat un montaj într-o demonstrație.
Fotografia virală pornește de la trei valori reale și ajunge la o concluzie pe care cifrele nu o susțin. Folosește o fotografie care nu este de la Baziaș, compară două cote raportate la repere diferite și pune alături două sectoare ale fluviului cu geometrii complet diferite.
Dunărea nu dispare între cele două fotografii.
Ceea ce dispare, într-un asemenea montaj, este contextul.
Cristian Radu | News Connect
Articol documentat pe baza datelor publicate de AFDJ, INHGA, Administrația Națională „Apele Române”, Ministerul Energiei și AGERPRES.
Foto: preluata de pe facebook si preucrata cu IA