Seceta nu mai vine o dată la o generație. România intră într-o perioadă în care anii critici se pot succeda

Debitul Dunării a coborât, la sfârșitul lunii iulie 2026, la aproximativ 1.600 de metri cubi pe secundă la Baziaș, față de media multianuală a lunii, de 4.700 de metri cubi pe secundă.

Întrebarea firească este cât de rară este o asemenea situație. O dată la 20 de ani? La 30 de ani? O dată într-o generație?

Răspunsul incomod este că vechile intervale nu mai oferă siguranța pe care o sugerau. Seceta nu respectă un calendar, iar clima pe baza căreia au fost calculate probabilitățile trecutului s-a schimbat.

Nu există o singură secetă

În limbajul curent, numim secetă orice perioadă lungă fără ploaie. Din punct de vedere științific, sunt însă fenomene diferite.

Seceta meteorologică înseamnă precipitații sub valorile normale. Seceta pedologică apare atunci când solul nu mai are suficientă umiditate pentru plante. Seceta hidrologică se instalează mai lent și se vede în debitele râurilor, nivelul lacurilor, al acumulărilor și al apelor subterane.

Cele trei se pot suprapune, dar nu încep și nu se termină simultan.

Poate ploua torențial într-un județ, pot exista inundații locale și, în același timp, Dunărea să rămână la un debit extrem de redus. O furtună produce o cantitate mare de apă într-un spațiu restrâns și într-un interval scurt. Seceta hidrologică reflectă deficitul acumulat luni întregi pe suprafața unui bazin continental.

De aceea, nu se poate atribui întregii secete un singur „interval de revenire”.

Ce spun datele despre anul 2026

O analiză publicată la 23 iulie de World Weather Attribution arată că deficitul de umiditate a solului înregistrat în estul Europei în perioada ianuarie–iunie 2026 are, în clima actuală, o probabilitate de apariție de aproximativ o dată la 15 ani.

Deficitul de precipitații din aceeași regiune este mai rar: aproximativ o dată la 30 de ani.

Dar condițiile de evaporație intensă, alimentate de temperaturile ridicate, pot apărea deja aproximativ o dată la cinci ani. Tocmai aici se află schimbarea majoră. Nu este nevoie ca precipitațiile să atingă de fiecare dată un minim istoric. O atmosferă mai caldă extrage mai repede apa din sol, vegetație și suprafețele de apă.

Potrivit aceleiași analize, deficitul de umiditate a solului observat în estul Europei a devenit de aproximativ 11 ori mai probabil din cauza schimbărilor climatice produse de activitatea umană. Condițiile de evaporație ridicată din prima jumătate a anului au devenit de circa 40 de ori mai probabile.

Aceste estimări privesc o regiune, nu fiecare localitate și nici exclusiv România. Dar direcția este clară: aceeași cantitate de ploaie valorează astăzi mai puțin decât în urmă cu câteva decenii, pentru că o parte mai mare se pierde prin evaporație și transpirația plantelor.

Ce înseamnă „o dată la 30 de ani”

Expresia este ușor de interpretat greșit. Nu înseamnă că după o secetă severă urmează obligatoriu 29 de ani liniștiți.

Un eveniment cu intervalul de revenire de 30 de ani are, statistic, o probabilitate de aproximativ 3,3% să se producă în oricare an. Poate apărea de două ori într-un deceniu și poate lipsi apoi o perioadă îndelungată.

Mai important, intervalul este calculat pentru o anumită climă. Dacă temperatura crește și evaporația se intensifică, probabilitatea se modifică. Fenomenul considerat rar în statisticile secolului trecut poate reveni mult mai repede în clima actuală.

Cu alte cuvinte, nu natura a încălcat calendarul. Calendarul nostru a rămas în urmă.

România nu mai are în față episoade izolate

O analiză a evoluției secetei în România pe o perioadă de 172 de ani, publicată în 2025, identifică cinci intervale majore dominate de secetă: 1866–1867, 1918–1920, 1947–1948, 2000–2001 și 2019–2022.

Ultima perioadă se află printre cele mai severe din întreaga serie. Sudul și estul țării prezintă o tendință de aridizare tot mai clară atunci când în calcul sunt introduse temperaturile și evapotranspirația, nu doar precipitațiile.

Șirul ultimelor două decenii este relevant: regiunea Dunării a cunoscut secete importante în 2003, 2007, 2011, 2012 și 2015. România a trecut apoi prin episoade severe în 2019–2020, 2022, 2024–2025, iar presiunea a continuat în 2026.

Nu toate au avut aceeași intensitate, durată sau extindere. Tocmai de aceea nu este corect să afirmăm că o secetă identică revine, în România, la fiecare patru, zece sau douăzeci de ani.

Putem afirma însă ceva mai important: anii secetoși nu mai sunt accidente rare, separate de lungi perioade de refacere. Ei tind să formeze serii. Solul, apele subterane, lacurile și râurile pot intra într-un nou an fără să fi recuperat integral deficitul precedent.

Dunărea confirmă schimbarea

În septembrie 2003, debitul Dunării la intrarea în România a coborât la aproximativ 1.500 de metri cubi pe secundă. În august 2022, minimul a fost de aproximativ 1.750 de metri cubi pe secundă. La sfârșitul lunii iulie 2026, debitul a ajuns din nou la 1.600 de metri cubi pe secundă.

Trei episoade foarte severe în 23 de ani nu stabilesc singure o periodicitate climatică. Arată însă că valorile excepționale nu mai pot fi tratate ca evenimente care apar o dată într-o viață.

Iar problema nu se rezumă la nivelul fluviului. Debitele mici afectează producerea energiei, navigația, răcirea instalațiilor industriale și energetice, alimentarea cu apă, irigațiile și ecosistemele. Când mai multe țări din bazin sunt afectate simultan, posibilitatea de compensare scade.

Dincolo de știre: România trebuie să se pregătească pentru succesiune, nu pentru excepție

Întrebarea nu mai este când se va încheia seceta din 2026. Întrebarea reală este câtă apă vom reuși să păstrăm înaintea următoarei.

Dacă politica publică pornește de la ideea că seceta severă vine o dată la 20 sau 30 de ani, investițiile vor fi amânate până la următoarea criză. Dacă acceptăm că episoadele critice se pot succeda la numai câțiva ani, devin urgente refacerea sistemelor de irigații, reducerea pierderilor din rețele, protejarea zonelor umede, reținerea naturală a apei și administrarea comună a bazinelor hidrografice.

Seceta din 2026 rămâne severă. Dar apariția secetei nu mai este surpriza.

Excepția începe să fie anul în care apa ajunge pentru toate nevoile, fără restricții, pierderi agricole și intervenții de urgență.

Cristian Radu I News Connect

Surse consultate: World Weather Attibution-analiza secetei europene din 2026, Observatorul European al Secetei – situatia din iulie 2026, INGHA – Diagnozele si prognozele hidrologice pentru Dunare, Studiul “Drought’s a Grip on Romania: A Take of Two Indices, Agentia Europeana de Mediu – impactul secetei asupra ecosistemelor

Foto: IA