
Autor: Sebastian Dan

O analiză de opinie despre schimbările de poziție ale lui Ilie Bolojan după Congresul PNL, riscul alegerilor anticipate și consecințele politice pentru PNL și România.
Există momente în politică în care consecvența face diferența dintre un lider și un simplu jucător de conjunctură. Iar apoi există Ilie Bolojan.
Dacă cineva mai avea dubii de ce povestea „Cănuță, om sucit” încă este actuală, ultimele zile oferă un studiu de caz aproape perfect.
La doar câteva zile după Congresul extraordinar al PNL – congres despre care rămâne de discutat cât de statutar a fost și cât de legitim este mandatul rezultat –, noul lider liberal pare să fi reușit performanța de a-și contrazice propriile declarații și, după unii, chiar propriul mandat politic. (G4Media.ro)
După respingerea Guvernului Veștea în Parlament și consultările de la Palatul Cotroceni din 23 iunie, Ilie Bolojan a ieșit în fața presei și a spus, cu subiect și predicat, că există două variante: un guvern minoritar PSD sau un guvern construit în jurul PNL–USR–UDMR.
Mai mult, liderul PNL afirma că liberalii sunt pregătiți să voteze un guvern PSD, dacă aceasta va fi soluția aleasă. Declarația a fost publică și fără echivoc. (Financial Intelligence)
Alte articole: Nicușor Dan convoacă ședința CSAT luni, 29 iunie. Agenda Zilei
A spus-o cu gura lui. Numai că între timp… s-a răzgândit.
Congresul PNL a transmis un mesaj politic clar: partidul nu va susține un guvern împreună cu PSD. Însă, la Cotroceni, Ilie Bolojan a mers dincolo de această poziție, asumând inclusiv posibilitatea susținerii parlamentare pentru un executiv PSD.
Întrebarea este legitimă: avea un asemenea mandat? Dacă răspunsul este nu, atunci vorbim despre o depășire a limitelor stabilite de propriul partid.
Dacă răspunsul este da, atunci apare o altă întrebare: de ce mai era nevoie de congres și de toate declarațiile solemne privind noua direcție a PNL?
Politica presupune negociere. Dar presupune și coerență. După consultările de la Cotroceni, Ilie Bolojan schimbă din nou direcția și îl aruncă în joc pe Siegfried Mureșan, candidatură susținută de PNL, USR și UDMR. (AGERPRES)
Problema este una simplă și ține de matematică, nu de simpatii. Matematica parlamentară nu ține cont de conferințe de presă și nici de ambiții personale. Dacă nu există majoritate, nu există guvern.
În acest moment, singura concluzie logică pare să fie apropierea alegerilor anticipate. Iar aici apare adevărata problemă.
În loc să stabilizeze partidul după căderea Guvernului Veștea, Ilie Bolojan s-a grăbit să îndepărteze din Parlament oamenii asociați taberei Veștea, accentuând fracturile interne exact într-un moment în care PNL avea nevoie de unitate. (Libertatea)
Rezultatul? Un partid divizat. O majoritate imposibilă. Un guvern imposibil.Și perspectiva unor alegeri anticipate.
Întrebarea clasică din dreptul roman rămâne perfect valabilă: Qui prodest?
Cine profită? Cu siguranță nu PNL. Este greu de imaginat că liberalii ar mai obține la anticipate scorul de la ultimele alegeri parlamentare, în condițiile unui conflict intern deschis și al unei imagini publice marcate de inconsecvență.
Iar marele beneficiar pare evident. AUR. Fie că place sau nu această concluzie, toate sondajele și dinamica ultimelor luni indică același lucru: într-un scrutin anticipat, formațiunea condusă de George Simion ar avea prima șansă la victorie.
Politica nu funcționează în gol. Orice criză creată în centrul spectrului politic alimentează automat extremitățile.
Dincolo de calculele electorale, miza este mult mai mare decât viitorul unui lider de partid. România traversează o perioadă complicată, cu provocări economice și geopolitice majore. În astfel de momente, ultimul lucru de care are nevoie țara este o criză politică prelungită, provocată de schimbări succesive de strategie și de orgolii personale.
Dacă întreaga construcție politică este sacrificată pentru un proiect personal sau pentru perspectiva unei viitoare candidaturi prezidențiale, atunci nota de plată nu va fi achitată doar de PNL.
Va fi achitată de România.
Iar întrebarea rămâne aceeași: Qui prodest, domnule Bolojan?
P.S.: Despre adevăratul război politic: Bolojan – Dan, am scris AICI: