UN ORAȘ. DOUĂ ADMINISTRAȚII (2)

Pamflet | News Connect

Brașovul are, în ultima vreme, un avantaj administrativ pe care puține orașe îl pot revendica.

Are doi primari.

Unul este primar.

Celălalt a fost primar.

Și, dacă urmărești dialogul public dintre George Scripcaru și Allen Coliban, ai uneori impresia că această diferență ține mai degrabă de organigramă.

George Scripcaru conduce Primăria.

Allen Coliban, astăzi deputat, continuă să urmărească și să comenteze administrația Brașovului.

Primul explică ce a găsit.

Al doilea explică ce a lăsat.

Și, inevitabil, fiecare ajunge la celălalt.

Orașul cu două versiuni

În Brașovul administrativ contemporan nu mai există doar proiecte.

Există versiuni ale proiectelor.

Un proiect început într-un mandat poate deveni proiect moștenit în următorul.

Un proiect continuat poate deveni proiect blocat.

Același proiect, reluat mai târziu, poate deveni proiect deblocat.

Iar dacă durează suficient, există toate șansele să ajungă din nou proiect moștenit.

Administrația locală a descoperit astfel ceva ce fizica încă cercetează:

proiectul își poate schimba proprietățile în funcție de observator.

La Brașov, și în funcție de mandat.

Cine a lăsat proiectele pe masă?

În luna mai, Primăria Brașov a prezentat Consiliului Local o analiză comparativă privind proiectele cu finanțare europeană.

George Scripcaru a spus atunci că, la revenirea sa în Primărie, a găsit proiecte pentru care nu fuseseră parcurse etapele necesare și că, în unele cazuri, exista mai degrabă un titlu decât un proiect ajuns efectiv în implementare.

Allen Coliban a răspuns.

Și a găsit trecutul.

Dar un trecut ceva mai vechi.

Fostul primar a susținut că problemele unor proiecte europene proveneau inclusiv din documentații contractate în 2018, în mandatul anterior al lui George Scripcaru.

Mai târziu, Coliban a venit și cu propria contabilitate administrativă, susținând că o parte dintre proiectele promovate în actualul mandat își aveau începutul în perioada 2020–2024.

Așadar, pentru brașoveanul care încearcă să țină scorul:

Scripcaru spune, în esență:

— Uitați ce am găsit.

Coliban răspunde:

— Uitați ce am lăsat.

După care conversația riscă să continue:

— Dar eu ce am găsit înainte să lași tu?

— Dar eu ce am găsit înainte să găsești tu?

În acest moment este recomandată o tablă.

Eventual una mare.

Un oraș administrat la timpul trecut

Aici însă partea amuzantă începe să se termine.

Pentru că dincolo de duelul politic există o problemă serioasă de administrație publică.

Brașovul pare prins într-o guvernare prin comparație.

Nu este suficient să spui ce faci.

Trebuie explicat și ce n-a făcut celălalt.

Nu este suficient să finalizezi.

Trebuie stabilit cine a început.

Nu este suficient ca un proiect să întârzie.

Trebuie identificat mandatul în care a început întârzierea.

Și, dacă proiectul este suficient de vechi, există riscul ca amândoi să aibă câte puțină dreptate.

Ceea ce, administrativ, ar fi cea mai proastă veste.

Miza este fotografia Brașovului

Pentru că adevărata confruntare nu mai este doar despre proiecte.

Este despre imaginea orașului.

Actuala administrație are nevoie să demonstreze că a găsit probleme și că le rezolvă.

Fosta administrație are nevoie să demonstreze că a lăsat proiecte și că acestea sunt acum continuate, întârziate sau revendicate de succesor.

Unul construiește fotografia „deblocării”.

Celălalt încearcă să păstreze fotografia „continuității”.

Între cele două fotografii se află același Brașov.

Cu traficul lui.

Cu șantierele lui.

Cu proiectele mari așteptate.

Cu problemele de mobilitate.

Cu dezvoltarea imobiliară.

Cu investițiile începute și neterminate.

Și cu brașovenii care, spre deosebire de politicieni, nu pot locui într-un mandat anterior.

Ei locuiesc în Brașovul de astăzi.

Primarul și fostul primar

Există și o particularitate care face confruntarea aproape inevitabilă.

George Scripcaru nu are în față un fost primar retras din viața publică.

Allen Coliban este deputat și continuă să participe la dezbaterea despre oraș.

Allen Coliban, la rândul său, nu privește un succesor oarecare.

Îl privește pe omul pe care îl învinsese în 2020 și care, patru ani mai târziu, s-a întors în Primărie.

Este aproape imposibil ca într-o asemenea configurație politica locală să nu capete ceva din logica unui meci retur.

Numai că orașele nu sunt stadioane.

Iar administrația nu ar trebui să funcționeze cu tabela aprinsă permanent.

Poarta este una singură

Mai există o coincidență pe care Brașovul pare să o fi pregătit din timp pentru această poveste.

Amândoi locuiesc în Șchei.

George Scripcaru și Allen Coliban cunosc, așadar, nu doar aceeași Primărie, ci și aceleași drumuri spre casă.

Iar între oraș și Șchei există o poartă.

Poarta Șchei.

A văzut destule în aproape două secole ca să nu se mai mire de politica locală. Dar geometria ei rămâne neiertătoare: spațiul este limitat.

Și aici geografia Brașovului începe să semene suspect de bine cu politica lui.

Amândoi sunt din Șchei. Poarta este una singură. Și, după cum arată dialogul ultimelor săptămâni, încă se negociază cine trece primul.

Poate că nici nu trebuie.

Uneori este suficient ca unul să se dea puțin într-o parte.

Nu pentru celălalt.

Pentru oraș.

Cine are dreptate?

Pe unele dosare, poate Scripcaru.

Pe altele, poate Coliban.

Dar aici pamfletul trebuie să facă loc unei observații serioase.

Administrațiile nu încep în dimineața depunerii jurământului și nu dispar în seara pierderii alegerilor.

Un proiect urban important traversează mandate.

Studiul poate fi făcut într-un mandat.

Finanțarea poate veni în altul.

Licitația în următorul.

Iar panglica poate fi tăiată de un primar care nici măcar nu era candidat când proiectul a început.

De aceea, maturitatea administrativă începe exact acolo unde se termină obsesia pentru paternitate.

Nu contează cine este tatăl sensului giratoriu.

Important este să putem circula prin el.

Brașov, 2026

Dialogul continuă.

Actualul primar privește în urmă și explică ce a găsit.

Fostul primar privește spre actuala administrație și explică ce spune că a lăsat.

Amândoi vorbesc despre Brașov.

Doar că, uneori, privind unul spre celălalt.

Poate că următoarea etapă administrativă ar putea începe cu un experiment aproape revoluționar:

să privească amândoi în aceeași direcție.

Nu unul spre celălalt.

Spre oraș.

Pentru că Brașovul nu poate trăi la nesfârșit din întrebarea cine a avut dreptate în 2020, 2022 sau 2024.

Brașovenii au o întrebare mult mai simplă:

Ce facem în 2026?

Restul poate rămâne în arhiva Primăriei.

Este suficient de încăpătoare.

Cristian Radu
Senior Editor | News Connect

Notă editorială: Textul este un pamflet construit pornind de la declarații și poziționări publice. Formulările ironice reprezintă opinii și procedee stilistice ale autorului.