„Fără5“ – Înainte să bată ceasul

„Fără cinci” e ora în care ne tremură mâna pe clanța istoriei, dar nu deschidem ușa.
E acel moment în care știm exact ce trebuie făcut, dar ne e frică să fim cei care încep.
Cei care mișcă roata dințată a schimbării — nu doar să o comenteze.

România stă la „Fără cinci” ca un om la marginea patului, dimineața.
Știe că trebuie să se ridice, dar e copleșită de gânduri:
Merită?

Mai are rost?

Mai e cineva acolo care trage în aceeași direcție?

„Fără cinci” nu e despre lipsa timpului, ci despre lipsa curajului.
Nu despre lipsa ideilor, ci despre oboseala de a le duce până la capăt.
Nu despre lipsa valorilor, ci despre neîncrederea că ele mai pot conta.

E ora în care visăm o Românie ca afară, dar continuăm să ne purtăm ca-năuntru.
Să ridicăm garduri în loc de poduri.
Să ne înjurăm între noi, când ar trebui să ne ținem spatele.

Și totuși…
„Fără cinci” e și clipa aceea în care se aud pașii celor care nu s-au resemnat.
Tineri care aleg să se întoarcă.
Oameni care nu-și mai negociază demnitatea.
Funcționari care refuză ordine murdare.
Femei și bărbați care cresc copii cu coloană și conștiință, nu doar cu haine de firmă.

„Fără cinci” e România între două respirații:
Una e suspinul resemnării.
Cealaltă — începutul unui strigăt lucid.

Și poate că nu vom da reset peste noapte.
Dar „Fără cinci” e ora în care, dacă vrei cu adevărat, poți trage linie.
Poți spune:
Ajunge.

Eu nu mai fac parte din corul care tace.

Eu încep.

Azi.

Aici.

Cu ce pot.

Nu cu aplauze.

Nu cu like-uri.

Ci cu fapte mici și încăpățânate.
Adevărata schimbare nu vine „la fix”.
Ea începe, întotdeauna, „Fără cinci”.

Cristian Radu

Redactor șef