Revenirea

Revenirea

(în cotidian, dar altfel)

M-am întors între aceleași lucruri,

dar nu mai sunt același.

Biroul e tot acolo.

E-mailurile m-au căutat.

Volumele începute m-au așteptat să mai scriu,

iar „Ritualul gândurilor” a intrat la Libris.

Trotuarele s-au aglomerat

și traficul a devenit cel obișnuit,

la fel de repede

cum mi-am pierdut, într-o clipă,

calmul adunat în vacanță.

Dar ceva s-a schimbat.

Nu mai răspund la primul impuls.

Nu mai zic „da” din reflex.

Nu mă mai arunc în zi

ca într-o luptă.

Nu mai încerc nimic.

Pur și simplu fac.

Intru în cotidian

cu pași conștienți,

nu cu automatism.

Îmi țin un colț de suflet

neatins de grabă,

ca pe o rezervă de liniște

pentru când lumea iar uită să respire.

Mă întorc, da.

Dar nu complet.

O parte din mine rămâne acolo –

unde m-am simțit întreg

și am trăit emoția rescrierii

bătăilor inimii.

Și poate asta e singura formă

de rezistență adevărată:

să nu lași cotidianul

să șteargă ce-ai redescoperit,

când nu trebuia să fii nimic.

Cristian Radu

Redactor sef