Șapte hidrocentrale pot fi deblocate după decizia CCR. Energia suplimentară nu vine însă nici repede, nici fără riscuri

Publicarea motivării prin care Curtea Constituțională a respins sesizarea președintelui Nicușor Dan deschide drumul către promulgarea legii privind hidrocentralele începute înainte de aderarea României la Uniunea Europeană. Ministerul Energiei indică șapte amenajări care ar putea fi finalizate, cu o producție cumulată estimată la aproximativ un terawatt-oră anual. Decizia CCR înlătură însă numai obstacolul constituțional, nu și toate problemele juridice, tehnice și de mediu ale proiectelor.

Decizia Curții Constituționale a fost pronunțată la 24 iunie și publicată în Monitorul Oficial la 3 august 2026. Curtea a respins, ca neîntemeiată, obiecția formulată de președintele României împotriva legii care modifică regimul unor investiții energetice amplasate în arii naturale protejate.

Actul normativ vizează proiectele hidroenergetice care, la 29 iunie 2007, data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență privind regimul ariilor naturale protejate, aveau deja o decizie de investiție aprobată prin hotărâre de Guvern sau decret de stat.

Publicarea deciziei CCR nu înseamnă că lucrările pot începe automat a doua zi. Legea trebuie promulgată și publicată, iar fiecare investiție va avea propriul traseu administrativ: modificarea limitelor ariilor protejate, actualizarea documentațiilor, obținerea autorizațiilor, soluționarea litigiilor și contractarea lucrărilor rămase.

Cele șapte proiecte identificate de Ministerul Energiei

Ministerul Energiei a indicat șapte amenajări hidroenergetice ale Hidroelectrica ce ar putea beneficia de noul cadru: Pașcani, Răstolița, Surduc–Siriu, Livezeni–Bumbești, pe râul Jiu, Cornetu–Avrig, pe râul Olt Cerna–Motru–Tismana, etapa a II-a, Cerna–Belareca.

Datele transmise de minister arată proiecte aflate în situații foarte diferite. Unele sunt realizate fizic în proporție de peste 80%, în timp ce altele cuprind obiective aproape terminate alături de componente abia începute.

Răstolița are un grad de realizare de 91%, o putere instalată proiectată de 35,5 MW și o producție estimată la 39,51 GWh pe an. Cu toate acestea, Ministerul Energiei nu avansează un termen sigur pentru punerea sa în funcțiune.

Surduc–Siriu, realizată în proporție de 85%, ar urma să aibă 97 MW și o producție anuală de 274 GWh. Pentru amenajarea Livezeni–Bumbești, ajunsă la 87%, sunt indicate o putere de 65,24 MW și o producție de aproximativ 259 GWh pe an. În ambele cazuri, termenul estimat este 2028.

Pașcani are 9,4 MW și este realizată în proporție de 80%, iar Cerna–Belareca, cu o putere de 21,7 MW, ar putea fi finalizată până în 2030.

Situația cea mai complexă apare pe sectorul Cornetu–Avrig al râului Olt. Amenajarea are o capacitate proiectată de 131 MW, dar gradele de execuție variază între 100% la Cornetu și Robești, 95% la Racovița, 24% la Câineni și numai 1% la Lotrioara.

Adunate, estimările prezentate pentru cele șapte amenajări depășesc ușor un TWh de energie pe an. Cantitatea este relevantă, dar nu schimbă singură structura sistemului energetic românesc și nu poate elimina importurile în perioadele critice.

Avantajul hidrocentralelor nu se măsoară numai în megawați

Importanța acestor capacități nu rezultă exclusiv din producția anuală. Hidrocentralele pot porni și își pot modifica rapid puterea, ceea ce le permite să intervină când producția fotovoltaică scade după apus sau când energia eoliană se reduce brusc.

Într-un sistem în care România instalează rapid capacități solare, energia hidro poate asigura servicii de echilibrare, rezerve și stabilizarea rețelei. Unele amenajări au și funcții de regularizare a debitelor, gestionare a apei și reducere a riscului de inundații.

Ministerul Energiei estimează că, dacă toate cele șapte capacități ar fi funcționat la începutul anului 2024, importurile de electricitate din acel an ar fi fost mai mici cu aproximativ 15%. Instituția nu a făcut însă publică metodologia completă a calculului, iar comparația trebuie tratată cu prudență: producția hidro depinde de debite, iar importurile diferă considerabil de la un an la altul și de la o oră la alta.

Nici promisiunea unor „facturi mai mici” nu poate fi considerată un efect automat. Noile capacități pot reduce presiunea asupra prețurilor în anumite intervale, dar factura finală depinde de întreaga piață, de costurile de rețea, de fiscalitate și de valoarea actualizată a investițiilor.

Decizia CCR nu înlătură dreptul european

Curtea Constituțională a stabilit că prevederile contestate referitoare la modificarea limitelor vizează ariile protejate de interes național, nu direct siturile europene Natura 2000. Această distincție a fost esențială pentru verdictul Curții.

În teren, delimitările se pot suprapune însă. Un proiect poate afecta simultan un parc național și un sit Natura 2000. Într-o asemenea situație, obligațiile prevăzute de directivele europene privind habitatele și evaluarea impactului nu dispar prin simpla modificare a limitei unei arii protejate naționale.

Legea mai permite exceptarea de la evaluarea de mediu a unor proiecte hidroenergetice declarate de CSAT ca fiind de interes pentru securitatea națională. Această prevedere este contestată de organizațiile de mediu, care au anunțat că se vor adresa Comisiei Europene.

Riscul unui conflict cu legislația Uniunii Europene nu poate fi, prin urmare, exclus. CCR a verificat constituționalitatea legii; nu a emis o garanție că fiecare procedură ulterioară va respecta automat dreptul european.

Întrebările la care statul încă nu a răspuns

Ministerul Energiei nu a prezentat până acum costul actualizat al finalizării fiecărei amenajări, valoarea lucrărilor rămase și nici lista completă a autorizațiilor care trebuie refăcute.

Aceste date sunt decisive. Un proiect executat fizic în proporție de 90% nu este obligatoriu și finalizat financiar în aceeași proporție. Lucrările realizate cu zeci de ani în urmă trebuie expertizate, echipamentele pot necesita înlocuire, iar refacerea infrastructurii și măsurile compensatorii de mediu pot ridica substanțial costurile.

România are motive legitime să evalueze finalizarea investițiilor în care a cheltuit deja sume importante. Are însă și obligația de a demonstra, separat pentru fiecare proiect, că energia obținută justifică noul cost economic și prejudiciul ecologic.

Decizia CCR a deschis o ușă. Nu a pus hidrocentralele în funcțiune și nu a rezolvat disputa dintre securitatea energetică și protejarea naturii. De aici înainte, adevăratul test nu mai este politic. Este unul de transparență: cât costă, cât produc, ce distrug și ce alternative există pentru fiecare dintre cele șapte proiecte.

Cristian Radu | News Connect

Surse: Decizia nr. 735/2026 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial la 3 august 2026, comunicatul CCR din 24 iunie 2026, datele Ministerului Energiei privind cele șapte amenajări, argumentele și reacțiile organizațiilor de mediu.

Foto: IA