Bulgaria câștigă din criza energetică regională. România importă la vârf, după ce exportă ieftin la prânz

Nivelul scăzut al Dunării, reducerea producției nucleare și deficitul de energie din orele de seară au transformat Bulgaria într-unul dintre principalii beneficiari ai crizei energetice regionale. Țara vecină exportă între 32.000 și 33.000 MWh pe zi, potrivit ministrului bulgar al Energiei. România se numără printre piețele care au nevoie de energie suplimentară, dar explicația nu se reduce la o singură cauză și nici la o simplă tranzacție bilaterală.

Bulgaria profită comercial de un moment în care mai multe sisteme energetice din regiune sunt vulnerabile simultan. România a pierdut o parte importantă din producția nucleară după oprirea unui reactor de la Cernavodă, hidrocentralele sunt afectate de secetă, iar consumul crește seara, exact când producția fotovoltaică dispare.

Ungaria se confruntă cu dificultăți similare la centrala nucleară Paks, iar reducerea producției hidro afectează și alte state din bazinul Dunării. În această piață regională tensionată, energia disponibilă devine mai valoroasă.

Ministrul bulgar al Energiei, Iva Petrova, a declarat că Bulgaria exportă în prezent între 32.000 și 33.000 MWh de electricitate pe zi. Volumul corespunde unei puteri medii exportate de aproximativ 1.330–1.375 MW pe parcursul unei zile și aduce venituri suplimentare producătorilor și comercianților bulgari.

Cifra reprezintă însă exporturile totale ale Bulgariei, nu cantitatea livrată exclusiv României. Această distincție este importantă. Energia circulă într-o piață europeană interconectată, în funcție de prețuri, capacități disponibile la frontieră și necesarul fiecărei țări.

România poate exporta ziua și importa seara

Aparentul paradox al pieței românești este explicabil prin profilul producției.

În orele însorite, parcurile fotovoltaice produc masiv. Oferta poate depăși necesarul intern, iar România exportă energie sau o vinde la prețuri reduse. După apus, producția solară scade rapid, în timp ce consumul casnic urcă. Sistemul trebuie să înlocuiască într-un interval scurt mii de megawați.

Dacă hidrocentralele au apă puțină, un reactor nuclear este oprit, capacitățile pe gaze și cărbune nu acoperă diferența, iar bateriile sunt insuficiente, necesarul rămas este asigurat prin import.

Premierul Ilie Bolojan declara la sfârșitul lunii iulie că România ajunsese să importe aproximativ 1.700 MW pentru acoperirea vârfului de seară, la un consum de circa 7.000 MW. Guvernul a purtat discuții pentru suplimentarea importurilor din Bulgaria, Grecia și Ucraina.

Nu este, așadar, vorba despre aceeași energie identificabilă, vândută Bulgariei la prânz și cumpărată înapoi seara. Este însă vorba despre aceeași vulnerabilitate economică: România produce excedent într-un interval în care energia este ieftină și are deficit tocmai atunci când prețul crește.

Cât contează bateriile Bulgariei

Fostul ministru al Energiei Sebastian Burduja susține că Bulgaria a obținut acest avantaj deoarece a alocat aproximativ 600 de milioane de euro prin Planul Național de Redresare și Reziliență pentru stocare, în timp ce România a rezervat inițial numai 80 de milioane de euro.

Potrivit acestuia, în luna aprilie România ar fi plătit Bulgariei 33 de milioane de euro pentru energia importată și ar fi încasat numai 5 milioane de euro din exporturi. Cifrele au fost prezentate într-o declarație politică și trebuie confirmate prin datele comerciale agregate ale operatorilor de piață înainte de a fi tratate drept bilanț bilateral definitiv.

Bateriile reprezintă o parte importantă a explicației. Ele pot cumpăra sau stoca energie când oferta este mare și prețul scăzut, pentru a o livra în orele scumpe. Dar afirmația că întreaga diferență dintre România și Bulgaria este produsă de baterii simplifică excesiv situația.

Bulgaria dispune și de producție nucleară stabilă la Kozlodui, capacități convenționale și conexiuni care îi permit să livreze energie în mai multe direcții. În actuala criză, avantajul său este rezultatul combinației dintre producția disponibilă, stocare, interconectare și cererea ridicată din statele vecine.

Importurile nu reprezintă, prin ele însele, un eșec

Un sistem energetic interconectat trebuie să poată importa atunci când această soluție este mai sigură sau mai ieftină decât pornirea unor capacități interne costisitoare. Problema apare când importul nu mai este o opțiune comercială, ci singura soluție disponibilă în mod repetat în orele critice.

România are capacități fotovoltaice în creștere rapidă, dar investițiile în stocare, producție flexibilă și modernizarea rețelelor nu au avansat în același ritm. Astfel, fiecare megawatt solar nou poate reduce prețul la prânz fără să rezolve deficitul de după apus.

În condițiile actuale, Bulgaria nu „ia” energia României și nu stabilește singură prețul plătit de consumatorii români. Ea exploatează legitim un dezechilibru al pieței regionale. Produce sau are energie disponibilă atunci când alții au nevoie de ea.

Miza reală pentru România

Criza Dunării a scos la suprafață o problemă mai veche. România nu duce lipsă numai de capacitate instalată. Îi lipsește combinația corectă de producție continuă, centrale flexibile, stocare și rețele capabile să transporte energia dintr-un interval în altul și dintr-o regiune în alta.

Bulgaria câștigă acum nu pentru că ar fi descoperit un artificiu comercial, ci pentru că poate răspunde unei cereri pe care România nu o acoperă integral din surse interne.

Seceta va trece, iar reactorul oprit va reveni, la un moment dat, în sistem. Diferența dintre energia ieftină de la prânz și cea foarte scumpă din orele de seară va rămâne însă. Fără stocare și capacități flexibile, România va continua să exporte atunci când energia valorează puțin și să importe exact când piața o taxează cel mai sever.

Cristian Radu | News Connect

Surse: Reuters – efectele nivelului scăzut al Dunării asupra producției și importurilor României, Reuters – declararea stării de urgență și negocierile pentru importuri, declarațiile ministrului bulgar privind exporturile, declarația lui Sebastian Burduja privind stocarea și balanța comercială.