România, între viituri și secetă. Ce nu explică alerta energetică națională

România a intrat în luna august sub stare de alertă la nivel național, după ce Guvernul a invocat seceta, debitele foarte scăzute ale Dunării și reducerea producției de energie electrică. Cu mai puțin de două săptămâni înainte, aceeași țară se afla sub avertizări severe de ploi, furtuni și inundații, iar viiturile afectau Bușteni, Comarnic și alte localități din 16 județe.

Imaginea publică este greu de conciliat: la 19 iulie, apa lua mașini și bloca drumuri; la 31 iulie, lipsa apei devenea motiv pentru declararea unei stări de alertă naționale.

Contradicția este însă doar aparentă din punct de vedere hidrologic. Din punct de vedere administrativ și al comunicării publice, ea este reală.

Autoritățile nu au explicat suficient diferența dintre o viitură locală produsă de precipitații intense și o secetă hidrologică acumulată la nivelul bazinelor râurilor și al Dunării. Mai grav, nu au prezentat public, într-o formă accesibilă, analiza de risc care să arate de ce problemele sistemului energetic nu mai puteau fi gestionate prin mecanismele obișnuite și necesitau declararea stării de alertă pe întreg teritoriul României.

Cu două săptămâni înainte, România se apăra de ape

La 19 iulie, furtunile și viiturile au afectat 29 de localități din 16 județe și municipiul București. Cele mai grave probleme s-au înregistrat în Prahova, inclusiv la Bușteni, unde o viitură formată pe DN1 a surprins aproximativ 30 de autoturisme.

Au fost inundate locuințe, curți, subsoluri și străzi, iar circulația a fost afectată pe mai multe drumuri naționale. În zona Bușteni, echipele de intervenție au salvat persoane surprinse de apă.

La nivel național, Ministerul Afacerilor Interne a anunțat că peste 10.000 de angajați și aproximativ 6.800 de mijloace tehnice au fost pregătite pentru intervenție. În dispozitiv au mai fost incluse aproximativ 940 de echipaje de ambulanță și 530 de salvatori montani. Datele privind mobilizarea din 19 iulie

Trebuie făcută o precizare: nu toți cei peste 10.000 erau angajați ISU și nici nu au participat efectiv, simultan, la operațiuni de salvare. Cifra reprezenta întregul dispozitiv al MAI pregătit la nivel național. Mobilizarea arată însă amploarea riscului comunicat atunci populației.

La mai puțin de două săptămâni, discursul oficial s-a schimbat radical. România nu mai avea prea multă apă, ci prea puțină.

Viiturile locale nu înlătură seceta hidrologică

Din punct de vedere tehnic, cele două fenomene pot exista simultan.

O ploaie torențială poate aduce într-un interval scurt o cantitate mare de apă pe o suprafață restrânsă. Dacă solul nu poate absorbi precipitațiile, apa se scurge rapid pe versanți, intră în localități și produce viituri. Poate inunda o stradă sau poate lua mașini fără să refacă rezervele subterane, lacurile de acumulare ori debitele marilor râuri.

Seceta hidrologică este rezultatul unei perioade mai lungi, caracterizată prin precipitații insuficiente, temperaturi ridicate, evaporare intensă și reducerea alimentării cursurilor de apă. În cazul Dunării, contează evoluția întregului bazin european al fluviului, nu doar ploile căzute în Prahova, București sau într-un alt județ din România.

Premierul Ilie Bolojan a anunțat că debitul Dunării a ajuns la aproximativ 1.600 de metri cubi pe secundă, față de peste 4.000 de metri cubi pe secundă, valoare considerată normală pentru această perioadă. Nivelul scăzut a afectat alimentarea cu apă a sistemului de răcire de la Cernavodă și a contribuit la oprirea Unității 1. Autoritățile au avertizat că oprirea Unității 2 ar elimina încă aproximativ 650 MW și ar ridica necesarul de import la peste 2.500 MW în orele de seară.

Așadar, explicația tehnică există. Ea nu a fost însă așezată clar între cele două mesaje publice.

Cetățeanului i s-a spus, mai întâi, să se apere de ape și, după câteva zile, să economisească energia din cauza lipsei apei. Statul a comunicat evenimentele separat, deși ele fac parte din aceeași realitate climatică: alternanța tot mai agresivă dintre perioade lungi de secetă și precipitații scurte, concentrate și distructive.

Stare de alertă, dar care este exact situația de urgență?

Comitetul Național pentru Situații de Urgență a adoptat, la 31 iulie, Hotărârea nr. 15 privind declararea stării de alertă la nivelul României, pentru 30 de zile. Actul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 637 și este formulat în legătură cu scăderea producției de energie electrică, în contextul situației hidrometeorologice.

Temeiul general se găsește în Ordonanța de urgență nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență. Actul permite CNSU, cu acordul prim-ministrului, să declare starea de alertă la nivel național pentru cel mult 30 de zile.

Dar legea nu permite folosirea automată a acestei formule ori de câte ori apare o dificultate sectorială. Declararea trebuie fundamentată printr-o analiză cumulativă a cinci factori:

• amploarea situației;
• intensitatea și viteza sa de evoluție;
• insuficiența sau inadecvarea capacităților obișnuite de răspuns;
• densitatea populației expuse;
• existența infrastructurii necesare gestionării riscului.

Analiza trebuie realizată de grupurile de suport tehnico-științific constituite pentru tipul de risc respectiv. Hotărârea trebuie să indice baza legală, durata, măsurile, condițiile de aplicare, destinatarii și instituțiile responsabile.

Problema nu este inexistența unui temei juridic. Problema este caracterul insuficient al fundamentării prezentate public.

Comunicatul Guvernului enumeră debitele Dunării, riscul opririi Unității 2, importurile și producția hidro redusă. Nu explică însă distinct:

• ce tip de risc a fost activat juridic;
• care grup tehnico-științific a realizat analiza;
• în ce constă insuficiența mecanismelor obișnuite de răspuns;
• ce prag operațional a fost depășit;
• de ce alerta este națională și nu limitată la sectorul energetic ori la zonele direct afectate;
• ce măsuri devin posibile numai prin instituirea stării de alertă;
• care sunt criteriile pentru încetarea anticipată a acesteia.

Aceste întrebări nu anulează legalitatea hotărârii. Arată însă că testul de necesitate și proporționalitate nu a fost explicat public la nivelul de rigoare impus de gravitatea formulei utilizate.

Două cadre de criză care nu sunt explicate împreună

Fundamentarea este îngreunată și de suprapunerea mai multor regimuri juridice.

România are cadrul general al situațiilor de urgență, stabilit prin OUG nr. 21/2004, dar are și obligațiile sectoriale rezultate din Regulamentul european 2019/941 privind pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei electrice. Acesta cere statelor să identifice scenarii de criză, praguri de activare, măsuri naționale și forme de cooperare regională. România are și un Plan de pregătire pentru riscuri în sectorul energiei electrice.

Comunicarea oficială nu a arătat limpede legătura dintre aceste instrumente.

Nu știm din explicațiile oferite public dacă actuala situație a activat un scenariu prevăzut de planul energetic, dacă s-a declarat formal o criză de electricitate în sensul regulamentului european sau dacă s-a recurs exclusiv la mecanismul general al stării de alertă civile.

Diferența contează. Într-un caz discutăm despre coordonarea administrativă a unei situații de urgență. În celălalt, despre aplicarea unui sistem european de prevenire și gestionare a unei crize de aprovizionare cu energie electrică.

Expresia folosită în spațiul public — „alertă energetică” — le amestecă.

Măsuri urgente, dar multe erau posibile și fără alertă

Guvernul a anunțat:

• funcționarea la capacitate cât mai mare a centralelor pe gaze și cărbune;
• folosirea hidrocentralelor cu prioritate în orele de seară;
• urgentarea autorizării capacităților regenerabile și de stocare finalizate;
• creșterea importurilor;
• discuții pentru achiziția de energie din Ucraina;
• reducerea voluntară a consumului;
• intervenții pentru menținerea apei în bazinul de aducțiune al Unității 2.

Pentru lucrările de la bifurcația Bala–Dunărea Veche, Guvernul a alocat șapte milioane de lei și a luat în calcul amplasarea etapizată a unor barje metalice pentru redistribuirea debitului.

Majoritatea măsurilor sunt explicabile și necesare. Rămâne însă întrebarea care dintre ele nu putea fi adoptată prin competențele obișnuite ale Guvernului, Transelectrica, ANRE, Nuclearelectrica și Ministerului Energiei.

Importul de energie, dispecerizarea capacităților, utilizarea rezervelor și autorizarea instalațiilor sunt mecanisme existente ale sistemului energetic. Alocarea din Fondul de rezervă a fost realizată printr-o hotărâre distinctă a Guvernului.

Dacă starea de alertă a fost indispensabilă pentru coordonarea MApN, intervenția rapidă pe Dunăre, reducerea consumului industrial sau eventuale achiziții urgente, această legătură trebuia spusă direct.

Altfel, alerta riscă să fie percepută ca o etichetă politică atașată unor măsuri care puteau fi luate mai devreme.

Dincolo de știre: România nu are o criză de logică a naturii, ci una de explicare a statului

Viiturile de la Bușteni și seceta de pe Dunăre nu se exclud. Dimpotrivă, pot fi două manifestări ale aceluiași dezechilibru climatic: prea multă apă într-un timp foarte scurt și prea puțină apă acumulată pe termen lung.

Statul ar fi trebuit să explice această realitate înainte ca contradicția să devină neîncredere.

Mai important, alerta energetică nu trebuie justificată exclusiv prin secetă. Seceta este factorul declanșator. Vulnerabilitatea a fost construită în timp: capacități de producție scoase din funcțiune, investiții întârziate, stocare insuficientă, autorizări nefinalizate, dependență de import în orele de vârf și expunerea producției nucleare la nivelul Dunării.

O radiografie onestă trebuie să separe trei lucruri:

• fenomenul natural;
• vulnerabilitățile acumulate ale sistemului energetic;
• instrumentul juridic ales pentru gestionarea lor.

Ploile din iulie nu demonstrează că seceta din august este inventată. Dar nici seceta nu poate deveni explicația universală pentru toate slăbiciunile sistemului.

România poate avea, în aceeași lună, și viituri, și secetă. Ceea ce nu ar trebui să aibă este o stare de alertă națională explicată prin fragmente de conferință de presă.

Când autoritățile cer populației să economisească, industriei să-și reducă activitatea, producătorilor să funcționeze la maximum și Armatei să intervină pe Dunăre, comunicarea nu mai este o operațiune de imagine. Devine parte a securității energetice.

Cristian Radu | News Connect

Analiză realizată la 1 august 2026 pe baza Hotărârii CNSU nr. 15/2026, a informațiilor publicate de Guvern și Ministerul Energiei, a cadrului general privind starea de alertă și a datelor comunicate de autorități după fenomenele hidrometeorologice din 19 iulie 2026.

Foto: IA