Opt centimetri pe hârtie, două zile în realitate. Unde s-a rupt calculul lui Miruță la Cernavodă

Intervențiile de urgență de pe Dunăre au avut un efect real și au întârziat oprirea Unității 2 de la Cernavodă. Dar între estimările prudente ale specialiștilor și mesajele optimiste transmise de ministrul Radu Miruță a apărut o diferență majoră: experții vorbeau despre două–trei zile câștigate, ministrul a anunțat cel puțin nouă. Realitatea a fost mai apropiată de calculele tehnice.

Duminică, 9 august, Radu Miruță anunța succesul operațiunilor desfășurate pe Dunăre: detonarea stâncii Pârjoaia, dragarea unor praguri și scufundarea a patru barje în zona Brațului Bala.

Mesajul ministrului era lipsit de echivoc: „8 cm câștigați la Cernavodă. Cel puțin alte 9 zile pentru Unitatea 2”.

Numai două zile mai târziu, Apele Române anunțau că nivelul Dunării a ajuns la pragul critic. Nuclearelectrica începea pregătirile pentru oprirea controlată a reactorului, programată pentru dimineața zilei de 13 august.

Cum s-au transformat nouă zile în două sau trei?

Ce reprezentau, în realitate, cei opt centimetri

Cei opt centimetri anunțați de ministru nu reprezentau o creștere efectiv măsurată a nivelului Dunării.

După finalizarea operațiunii cu barjele, nivelul apei la Cernavodă crescuse cu patru centimetri într-un interval de 24 de ore. Prognoza indica pentru aceeași perioadă o scădere de patru centimetri.

Miruță a calculat diferența dintre evoluția prognozată și cea înregistrată:

4\ \text{cm creștere} + 4\ \text{cm scădere evitată} = 8\ \text{cm câștigați}

Calculul era corect ca abatere față de prognoza unei singure zile. Problema a apărut când această abatere temporară a fost transformată într-o garanție privind funcționarea reactorului pentru încă minimum nouă zile.

Nivelul Dunării nu depindea numai de barajul improvizat în zona Brațului Bala. Depindea în primul rând de debitul care venea din amonte, de viteza cu care se propaga minimul hidrologic și de cantitatea de apă care ajungea efectiv în zona prizelor de răcire ale centralei.

Experții erau mai rezervați

Cu două zile înaintea mesajului optimist al ministrului, directorul tehnic al Nuclearelectrica, Emil Macovei, estima că intervenția cu barjele ar putea prelungi funcționarea Unității 2 cu numai două–trei zile, dacă debitul Dunării continua să scadă.

Și prognoza Apelor Române era mai prudentă. Specialiștii estimau că pragurile artificiale formate din barje ar putea produce o creștere de 6–7 centimetri imediat după bifurcația Brațului Bala, dar efectul așteptat la Cernavodă, situată la aproximativ 60 de kilometri, era de numai 2–4 centimetri.

Prin urmare, nicio estimare tehnică publică nu garanta o creștere efectivă de opt centimetri în dreptul centralei și nici nouă zile suplimentare de funcționare.

La momentul respectiv, specialiștii atrăgeau atenția că intervenția nu putea compensa la nesfârșit reducerea debitului general al Dunării.

Prognoza favorabilă nu s-a confirmat

Pe 11 august, debitul Dunării la intrarea în România coborâse la un nou minim istoric. La Cernavodă fusese atins pragul la care încep procedurile pentru oprirea controlată a reactorului.

Sorin Rîndașu, director general adjunct al Administrației Naționale „Apele Române”, explica faptul că nu mai exista un aport suficient din amonte. Debitul defluent de la Porțile de Fier II ajunsese la aproximativ 1.375 de metri cubi pe secundă, iar scăderea urma să continue.

Specialistul confirma însă utilitatea lucrărilor. Dragarea și dirijarea unei cantități mai mari de apă către Dunărea Veche ar putea permite repornirea centralei cu două–trei zile mai devreme, după revenirea debitelor.

Aceasta este diferența esențială dintre evaluarea tehnică și mesajul politic: experții au prezentat intervențiile ca pe o soluție temporară, dependentă de evoluția fluviului. Ministrul a prezentat un rezultat condiționat drept o certitudine.

Miruță își corectează estimarea

După ce cele nouă zile anunțate nu s-au confirmat, Radu Miruță a revenit asupra declarației.

„Inițial, cei de la Apele Române plănuiseră că în urma acestor acțiuni se va prelungi cu încă alte nouă zile funcționarea centralei. Pare că planurile pe care le-au făcut inițial la fața locului au fost un pic modificate și nu va mai fi o perioadă de nouă zile, ci am înțeles că ar fi fost o perioadă de plus două, trei zile”, a declarat ministrul.

Explicația rămâne însă incompletă. Nu aflăm ce anume a fost modificat, care dintre ipotezele inițiale nu s-a confirmat și cine a validat transformarea celor opt centimetri „net” în nouă zile de funcționare.

Miruță invocă și un alt reper: centrala ar fi trebuit oprită încă din săptămâna precedentă, astfel că toate intervențiile luate împreună ar fi permis câștigarea a aproape șapte zile.

Afirmația poate fi corectă, dar reprezintă un calcul diferit de cel prezentat pe 9 august. Atunci, ministrul vorbea despre „cel puțin alte nouă zile”, calculate după finalizarea operațiunii cu barjele, nu despre timpul total câștigat de la începutul crizei.

Intervenția nu a fost inutilă

Faptul că estimarea ministrului a fost infirmată nu înseamnă că detonarea stâncii, dragarea și scufundarea barjelor au fost inutile.

Fiecare zi în care Unitatea 2 a rămas conectată la Sistemul Energetic Național a însemnat aproximativ 700 MW de producție continuă, într-o perioadă în care România se confrunta simultan cu reducerea producției hidro, consum ridicat și posibilități limitate de import.

Miruță susține că valoarea energiei produse într-o singură zi ar fi suficientă pentru acoperirea costurilor intervenției. Din această perspectivă, operațiunea poate fi justificată economic chiar dacă a oferit numai câteva zile suplimentare.

Problema nu este intervenția, ci modul în care rezultatul acesteia a fost comunicat.

Criza cunoscută, proiectul rămas în sertar

Ministrul are argumente mai solide atunci când vorbește despre cauzele structurale ale crizei.

Dezechilibrul dintre Brațul Bala și Dunărea Veche este cunoscut de mulți ani. Din cauza eroziunii și a diferențelor de nivel, aproximativ 75–80% din debit ajunge, în anumite condiții, pe Brațul Bala, în timp ce spre Cernavodă se îndreaptă o cantitate mult mai mică de apă.

Un proiect hidrotehnic destinat corectării distribuției debitului ar fi rămas blocat mai mult de trei ani în Ministerul Transporturilor. Miruță descrie situația drept rezultatul „nepăsării, incoerenței guvernamentale și unui pic de inconștiență”.

Ministrul nu spune însă cine a blocat proiectul, ce avize au lipsit, cine trebuia să asigure finanțarea și de ce riscul nu a fost tratat ca prioritate, deși era cunoscut inclusiv în documentele referitoare la viitoarele reactoare 3 și 4.

Dincolo de știre

La Cernavodă nu s-a produs o eroare nucleară. Oprirea controlată a reactorului este o procedură de siguranță, pregătită și executată pe baza unor parametri tehnici clari.

Eroarea s-a produs în comunicarea publică.

O variație favorabilă înregistrată într-o singură zi a fost prezentată drept tendință. O estimare dependentă de debitul Dunării a devenit promisiunea a încă nouă zile de funcționare. Când realitatea a infirmat calculul, explicația s-a redus la faptul că planurile „au fost puțin modificate”.

Specialiștii au spus de la început că barjele și dragarea pot câștiga timp, nu pot produce apă. Miruță a avut dreptate să autorizeze și să susțină intervențiile. A greșit atunci când a prezentat câștigul maxim posibil drept rezultat garantat.

Criza de la Cernavodă arată, încă o dată, diferența dintre o soluție de urgență și o politică publică. Prima poate câștiga câteva zile. A doua trebuia să împiedice România să ajungă să măsoare securitatea energetică în centimetri de apă.

Cristian Radu I News Connect

Surse: declarațiile lui Radu Miruță din 9 august; estimarea directorului tehnic al Nuclearelectrica; datele Apelor Române și anunțul Nuclearelectrica; explicațiile privind proiectul hidrotehnic de la Bala.